Iarasi o idee preluata din “Eseuri de indragostit” (cartea lui Alain de Botton, recomandata de Irina, acum inteleg de ce este preferata ei – pur si simplu ridica o multime de semne de intrebare si te pune in situatii, ideologic, similare).

De ce exista teama de fericire in iubire si de ce se manifesta prin certuri, nervi, draci sau cum vrei sa ii mai spui (in unele cazuri se manifesta prin frecvente despartiri si impacari, pe care cei care nu iubesc nu le pot intelege – chiar si eu sunt/eram unul dintre cei care cred ca odata despartit nu mai vad rostul unei impacari…nu e bizar cum mi-am schimbat conceptiile)? mai mult →

(5 comentarii)

Cum vine aia sa doresti cu disperare si, dupa multe chinuri, si sacrificii, si lupte, si ce mai sunt, sa obtii ceea ce iti doreai si sa nu-ti mai placa sau sa nu ti se para interesant sau chiar, mai grav, sa ajunga sa te plictiseasca?

Ma oftica gandul asta la culme. Nu e cazul meu (sper), dar imi fac probleme tocmai din faptul ca mi s-ar putea intampla si mie. E ciudat ca noua oamenilor (animele sociale ce suntem, deci, traind intre atatia alti oameni, cu aceleasi “preferinte” imposibile si stupide probabil) sa ne trebuiasca doar ceea ce nu avem si sa suferim datorita faptului ca ne lipseste ceva. Nu ma refer numai la dorinta de alte persoane (desi, si in cazul respectiv exista mai multe variante, ne dorim alti prieteni, alti amici, alte rude si, in primul rand, alti iubiti, sau iubiri aproape imposibile sau inaccesibile – si nu ma refer la dragostea nebuneasca a unui gras, fara activitate, pentru un model vazut la televizor, ci la discordantele ce privesc preferintele, optiunile de viata, mediile de trai/de lucru, distantele temporale si spatiale), ma refer si la dorinta de obiecte (despre care sustinem ca ne suntinerente traiului viitor).

Dupa ce ne satisfacem o dorinta, o placere, un moft, le abandonam, privim spre altceva. Unii ar zice progres, altii nemultumire, eu o numesc nedreptate. mai mult →

(2 comentarii)

Nu stiu cum fac, dar tot citesc cate ceva si imi vine si mie sa scriu despre. De data asta a fost ceva mai ciudat. E in perfect contratimp cu ce se intampla in viata mea, dar s-a sincronizat perfect cu melodia ascultata. “Hey Joe” – Jimi Hendrix

Hey Joe, I said, where you goin’ with that gun in your hand? Alright. I’m goin down to shoot my lady, you know I caught her messin’ ’round with another man

Tocmai citeam cum o discutie tocmai atingea punctul culminant
Pentru ca ma vad cu Will.
-Ce faci?
-Ma vad cu Will, OK?
-Ce? Ce inseamna “ma vad”? Te “vezi” cu Wil??
-Pentru Dumnezeu, m-am clcat cu Will”

Nu mai putut abtine sa nu rad, ma stiu pe mine in situatii asemanatoare. Nu este placut, nu e deloc placut, mai ales pentru ca sfarsitul iubirii e anticipat de ceva vreme de catre “el”, dar spera ca prin “terorismul romantic” va mai putea salva ceva.

Pentru ca situatia sa fie in contratimp si mai mare cu viata mea, mai vine o melodie total nepotrivita Nu pot trai fara tine – Cargo. Ma cam oftic ca nu am citit cartea asta acum vreo luna sau chiar mai mult. Mi-as fi dat seama cat de penibil eram incercand sa mai mult →

(5 comentarii)

Cea mai dura faza care mi-e dat sa o tot aud. De fiecare data zic “Not again”, “Not me”, “Cu ce am gresit sa mi se spuna asta?”.

Nu pot pricepe cum vine aia “daca ma iubesti, lasa-ma!”. Cum ii poti cere unui om, chiar in numele iubirii, sa renunte la ceea ce iubeste? E cea mai stupida cerere pe care o poate auzi cineva vreodata. Ce e si mai stupid: aproape in totdeauna vine din partea persoanei iubite. Nu ai mare lucru ce sa raspunzi.

Ce poti zice: “Da, te iubesc, asa ca te las”? E stupid, e o contraditie in termeni, in primul rand, in al doilea, eu nu vad ce dovada de iubire poate fi asta. Nu dovedesti unui om ca il iubesti parasidu-l. Poate doar celalalt iti demostreaza tie ca nu e sigur pe iubirea lui cerandu-ti asa ceva. Altfel nu pot intelege.

Cum te poti considera indragostit, cand pui altceva (nu are importanta ca e familia, vreun prieten, vreun televizor, vreo telecomanda) inaintea iubirii tale? Pur si simplu, minti pe undeva. Te minti pe tine spunand ca in numele iubiri ceri asta, e stupida ideea de la care pleaca tot rationamentul.

Totusi, ca sa raspund intr-un fel: Da, te iubesc si de aia nu renunt nici de al dracului la tine, oricat ar vrea orice persoana, cu dorinte meschine, de pe lumea asta!

(16 comentarii)