Nu stiu cum fac, dar tot citesc cate ceva si imi vine si mie sa scriu despre. De data asta a fost ceva mai ciudat. E in perfect contratimp cu ce se intampla in viata mea, dar s-a sincronizat perfect cu melodia ascultata. “Hey Joe” - Jimi Hendrix

Hey Joe, I said, where you goin’ with that gun in your hand? Alright. I’m goin down to shoot my lady, you know I caught her messin’ ’round with another man

Tocmai citeam cum o discutie tocmai atingea punctul culminant
Pentru ca ma vad cu Will.
-Ce faci?
-Ma vad cu Will, OK?
-Ce? Ce inseamna “ma vad”? Te “vezi” cu Wil??
-Pentru Dumnezeu, m-am clcat cu Will”

Nu mai putut abtine sa nu rad, ma stiu pe mine in situatii asemanatoare. Nu este placut, nu e deloc placut, mai ales pentru ca sfarsitul iubirii e anticipat de ceva vreme de catre “el”, dar spera ca prin “terorismul romantic” va mai putea salva ceva.

Pentru ca situatia sa fie in contratimp si mai mare cu viata mea, mai vine o melodie total nepotrivita Nu pot trai fara tine - Cargo. Ma cam oftic ca nu am citit cartea asta acum vreo luna sau chiar mai mult. Mi-as fi dat seama cat de penibil eram incercand sa “terozizez sentimental” si sa fortez iubirea. Explicatia e simpla. De ce nu are sanse de reusita: spre deosebire de terorismul politic, spre exemplu, care apeleaza la forta si acte dure pentru a forta mana unui guvern de a face anumite concesii, terorismul romantic (sau sentimental) cere cu totul si cu totul altceva… cere iubire (imposibil de fortat - dupa parerea mea).

Dar cum se ajunge acolo e mai complicat. Apare o situatie neprevazuta, pentru ca, la drept vorbind, iubirea e incontrolabila; un nou model, o noua muza sau pur si simplu o alta pasiune/iubire, si din momentul ala se schimba totul. Partenerul inselat simte si incearca sa-i forteze mana celuilalt inspre a-l iubi. Dar ce nu stie e ca de fapt nu reuseste decat sa provoace un fel de sentiment de mila si ceva compasiune sau o falsa amabilitate (in urma sentimentului de semi-vinovatie) din partea partii care insala.

Dar rareori exista inselare de fapt. De ce? Pentru simplul motiv ca in ochii celui care iubeste nu va fi niciodata ceva gresit faptul ca o face (va considera ca pur si simplu, in dragoste si in razboi - totul este permis), va putea dezvolta cel mult o umbra de vinovatie fata de alta persoana/alte persoane care il iubesc (sau despre care banuieste acest lucru). Din pacate - pentru partea ramasa “in urma”, iubitorul nu va intoarce capul la o fosta iubire decat in situatii exceptionale, in cazul in care simte ca nu si-a consumat inca dragostea (dar putin probabil, nu s-ar fi indragostit, din nou)

PS: 781 e noul numar preferat, din cauza lui sunt in contratimp cu ceea ce citesc.