Cea mai dura faza care mi-e dat sa o tot aud. De fiecare data zic “Not again”, “Not me”, “Cu ce am gresit sa mi se spuna asta?”.
Nu pot pricepe cum vine aia “daca ma iubesti, lasa-ma!”. Cum ii poti cere unui om, chiar in numele iubirii, sa renunte la ceea ce iubeste? E cea mai stupida cerere pe care o poate auzi cineva vreodata. Ce e si mai stupid: aproape in totdeauna vine din partea persoanei iubite. Nu ai mare lucru ce sa raspunzi.
Ce poti zice: “Da, te iubesc, asa ca te las”? E stupid, e o contraditie in termeni, in primul rand, in al doilea, eu nu vad ce dovada de iubire poate fi asta. Nu dovedesti unui om ca il iubesti parasidu-l. Poate doar celalalt iti demostreaza tie ca nu e sigur pe iubirea lui cerandu-ti asa ceva. Altfel nu pot intelege.
Cum te poti considera indragostit, cand pui altceva (nu are importanta ca e familia, vreun prieten, vreun televizor, vreo telecomanda) inaintea iubirii tale? Pur si simplu, minti pe undeva. Te minti pe tine spunand ca in numele iubiri ceri asta, e stupida ideea de la care pleaca tot rationamentul.
Totusi, ca sa raspund intr-un fel: Da, te iubesc si de aia nu renunt nici de al dracului la tine, oricat ar vrea orice persoana, cu dorinte meschine, de pe lumea asta!
16 reacţii · Comenteaza · Urmăreste comentariile prin RSS