Ce inseamna omul ca “animal social”? Inseamna ca doar oamenii au nevoie unul de celalalt ca sa se defineasca si sa capete constiinta de sine, intr-un fel in care molustele si viermii nu o fac. Nu putem avea sentimentul de sine daca in jurul nostru nu exista altii care sa ne arate unde ne sfarsim noi si unde incep ceilalti. “Omul poate capata orice in singuratate, cu exceptia caracterului”, scria Sendhal, sugerand ca geneza caracterului se afla in reactiile celorlalti la sine. Pentru ca “eul” nu este o structura integrata, fluiditatea sa are nevoie de contururile oferite de ceilalti. Am nevoie de alticeneva sa ma ajute sa-mi pot istoria, cineva care ma cunoaste la fel de bine, uneori chiar mai bine, decat ma cunosc eu insumi.

…

Nu e o coincdenta faptul ca, din punct de vedere semantic, dragostea si inteesul sunt aproape intersanjabile, ca “iubesc fluturii” inseamna aproape acelasi lucru ca “ma intereseaza fluturii”. Sa iubim pe cineva inseamna sa fim profund interesati de acea persoana si prin preocuparea pe care i-o aratam sa ajungem sa intelegem faptele si spusele ei.

…

Daca dragostea ne rasfrange imaginea, atunci singuratatea e ca si cand ni s-ar refuza folosirea unei oglinzi, lasand imaginatia sa faca ce vrea cu rana sau pata pe care o avem pe fata noastra. Oricare ar fi vatamarea, macar oglinda ne da us setiment al sinelui, o imagine clara cu care putem raspunde nelimitatei noastra imaginatii. Reactia celorlalti este comparabila cu o oglinda pentru ca ne intoarce o imagine a noastra pe care noi singuri nu suntem in stare sa o vedem. De acea ceilalti sunt indispensabili, ca sa ne dea ceva ce nu putem intelege singuri, sentimantul evaziv al proprilor contururi, imaginea propriului caracter. Cine sunt eu fara ceilalti care sa-mi dea un indiciu?

…

Fiecare ne arata o imagine diferita a sinelui, pentru ca devenim putin de ceea ce cred ei ca suntem. Sinele poate fi comparat cu o amoeba, ale carei conturui exterioare sunt elastice si deci se adapteazxa mediului. Nu ca amoeba nu ar avea dimensiuni, pur si simpl nu ae o forma definita. O persoana absurda va percepe din mine partea absurda, dar o persoana serioasa imi va evoca partea serioasa. Daca cineva crede cda sunt timid, probabil voi sfarsii prin a fi tmid, daca cneva ma crede amuzant, foarte posibil ca voi continua sa spun glume. procesul e circular…

Eu sunt eu –> Eu ma privesc in celalalt –> Celalalt schimba ceea ce sunt eu

Allain de Botton - Eseuri de indragostit (Essays in Love - 1993)