Nu prea inteleg iubirea asta
Serios ca nu o inteleg, nici pe a mea si nici iubirea in general. Nu stiu, dar chiar nu stiu, cum se face ca ne iubim, dar ne certam intr-una, unde mai pui ca suntem si gelosi la culme (desi amandoi stim foarte bine ca ne iubim nebuneste, cum numai frumosii nebuni - cum zicea Florin Piersic - o mai pot face). Sau asa se intampla? De la prea multa iubire devenim apatici sau, dimpotriva, iritati? Ne oftica propria iubire? E greu de gasit raspunsuri. De fapt, suntem si un pic frustrati, nu se intampla totul intre noi cum am vrea, e un fel de dute-vino sentimental, neinteles nici de noi si, cu atat mai putin, de altii. De ce suntem de fapt frustrati (si ofticati peste masura)? - de dimensiunea asta, in care traim, si de faptul ca exista distante fizice insurmontabile, doar cu ajutorul gandului (sapte sute opt zeci si unu nu e egal cu zero. futu-i, futu-i, zise printul si mai lua o gura de asfalt). Scurt pe doi - fiecare e la drequ in praznic distanta de celalalt si e aiurea. Cum am ajuns sa ne iubim? Complicata treaba, cred ca de fapt nici noi nu stim exact. S-a intamplat doar cum marile iubiri se pot intampla. :)
Unde mai pui ca exista si tone de complicatii inutile…. create de noi sau nu, dar pe care le traim. Jur ca nu inteleg. Oare iubirea ne alege pe noi sau noi o cream? Aici imi pun un pic la indoiala propria credinta in capacitatea de a-si face omul cu mana lui viata, figurativ vorbind. Eu sunt de parere ca, intr-un fel, totul e un fel de consecinta a unui act intreprins de mine candva, iar daca ma apuc sa judec bine evenimentele, gasesc motivele, interactiunile dintre actiunile mele si ale altora si intr-un final cauza a ceea ce se intampla (si am pretentia ca in felul asta inteleg evenimentul, dar se poate foarte bine sa ma insel). Dar sunt totusi momente in care imi place sa cred ca si Frank Sinatra in melodia It Had to be You… It must have been something that lovers call fate. Sincer, chiar nu am nici cea mai vaga idee cum e cu iubirea asta. Acum ma pufneste rasul, amintindu-mi cum imi zicea cineva Hai ca tu… esti specialist in iubire - tot ce se poate, dar asta nu ma impiedica sa nu ma intreb de ce? si sa ajung la si mai multe alte intrebari. :)
Cum sunt eu specialist in iubire? Asta e un pic alta poveste, ideea de baza e ca eu iubesc foarte mult si probabil asa m-am specializat.
PS: Tocmai m-am indragostit de canea mea de cafea, din sticla al naibii de albastra
O sa iti placa...
sHakira cu oral fixation in timisoara » « Cine a inventat munca?
Loading ...
Cum comentezi?
Vezi si ceva reguli de comentarii pe blog.