M-am decis, imi e scarba, imi e scarba groaznica de lume, de o mare (sau poate mica) parte a ei. Mi-e scarba de o multitudine de oameni ce ma inconjoara. Niste jeguri de oameni ratati din nastere, lansati pe o rampa gresita in lumea asta. Zambesc cacatii frumos si par a face lucruri pt a-mi dovedi prietenia dar ce aflu… “ce, esti cu dan? la bere?!? iar el te-a dus cu el?” un telefon primit de un prieten de la iubita lui, care sustine ca imi e prietena. Macar sa-mi spuna si mie catastrofala vina e mea in fata ei. Jeeguri mai, jeguri. Nu vorbesc despre defectele lor, ma doare fix in cur - de fapt la vreo jumatate de metru in spate - de felul cum sunt, de limita prostiei lor, singura chestie era de comportamentul lor fata de mine. Si acum am cele 5 minute ale mele in care imi permit sa-mi fie scarba si sa-i scuip in ochi (virtual doar, pentru ca nu sunt nesimtit). Nu are importanta despre cine e vorba, de fapt, am mai multa scarba adunata, pentru o serie de oameni care s-a gasit acum, in astea 5 minute sa rabufneasca intr-un blog, ultimul eveniment povestit a fost manerul de alarma, care a oprit trenul zambetului in halta asta de 5 minute a scarbei. Nu-i o problema, imi trece, nu ma afecteaza prea tare, dar am trecut evenimentul prin purgatgoriul blogului ca sa scap.

Gata, mi-a trecut oftica si scarba, o sa ma duc si o sa tratez la fel de bine persoanele infecte care ma inconjoara, nici mai prost, nici mai placut, nu are sens sa ma supar eu pentru prostia lor. Stiu ca fug ei destul de repede, dar vad ca nu suficient pentru a nu-i ajunge prostia, probabil fug pe drumurile de noroi ale alternosferei. KKt, sa-mi zica ei orice pe la spate sau oricum, so fucking what? cum striga metallica. :devil:

Taguri:Nervi