M-am decis, imi e scarba, imi e scarba groaznica de lume, de o mare (sau poate mica) parte a ei. Mi-e scarba de o multitudine de oameni ce ma inconjoara. Niste jeguri de oameni, ratati din nastere, lansati pe o rampa gresita in lumea asta. Zambesc, cacatii, frumos si par a face lucruri pt a-mi dovedi prietenia dar ce aflu… Pe cat de mult zambesc, pe atat de tare imi arunca vorbe-n spate.
Jeguri mai, jeguri. Nu vreau sa vorbesc despre defectele lor, ma doare fix in cur – de fapt la vreo jumatate de metru in spate – de felul cum sunt, de limita prostiei lor, singura mea problema e comportamentul lor fata de mine. Acum am cele 5 minute ale mele in care imi permit sa-mi fie scarba si sa-i scuip in ochi (virtual doar, pentru ca nu sunt nesimtit).
Nu are importanta despre cine e vorba, de fapt, am mai multa scarba adunata pentru o serie de oameni, care s-a gasit, acum, in astea 5 minute, sa rabufneasca intr-un blog. Ultimul eveniment a fost manerul de alarma care a oprit trenul zambetului in halta asta de 5 minute a scarbei. Nu-i o problema, imi trece, nu ma afecteaza prea tare, dar am trecut evenimentul prin purgatgoriul blogului ca sa scap.
Gata, mi-a trecut oftica si scarba, o sa ma duc si o sa tratez la fel de bine persoanele infecte care ma inconjoara, nici mai prost, nici mai placut, nu are sens sa ma supar eu pentru prostia lor.
4 reacţii · Comenteaza · Urmăreste comentariile prin RSS