Blog > Opinie >

“esti o vaca!”, “nu, tu esti un bou!”

2 octombrie 2006 - 16:14

Ciudatenia si nivelul de ipocrizie al unor oameni depaseste toate limitele, chiar exista oameni de o prostie sociala rara, unde mai pui si malitiozitatea pe care o detin… iese ceva inimaginabil. O sa-mi vina cam greu sa mai spun de acum ca eu “cunosc o persoana”…

Nu vreau sa ma iau neparat de femei, dar au un mod tare ciudat de a-si arata afectiunea si de a trata o relatie, fie de prietenie, fie de amor, fie de colegialitate. Nu inteleg de ce nu se pot impaca cu un gand simplu si trebuie sa complice lcrurile intr-un mod pe care l-as considera eu “imputit”…  dar, dar hai sa-i zicem doar “aparte”, nu vreau sa intru in registrul scabros al imaginarului violent verbal romanesc.

Cunosc cateva exemplare splendide, doua anca, doua simona si o marina. Pai, nu stiu cum sa exprim in cuvinte sentimentul de repulsie pe care mi-l provoaca reactiile lor la mine. Dar hai sa vorbesc despre ele – desi nu am Avut (subliniez cuvantul “avut”) acelasi tip de relatie (oricum, nu se pot compara nicare doua relatii inter-umane), pe toate le pot baga in aceasi oala (cu sarmale clocotind – glumesc :P).

Ele nu pot intelege faptul ca o relatie de un anumit fel se poate termina, fapt ce presupune inceputul alteia…se incapataneaza sa se agate de ultimul fir rams intr-un mod mai mult decat aiurea.
Dar nu asta ar fi problema, ci modul cum se comporta…creeaza niste “mizerii” de faze si situatii fara nici un sens, ma pun pe mine in postura de a-mi fi rusine (in fata mea) sa stiu ca am avut vreodata de a face cu ele. 

E ceva ce unii ar numi “terorism sentimental”… Nu se poate obtine nimic cu el, doar eventual scarba celeilalte parti sociale. Eu vad lucrurile mai simplu si prin discutie (a se intelege un pic de comunicare, nu trancaneala) se pot simplifica si mai mult, se pot defini cateva rapoarte viitoare care sa nu vateme pe niciuna din parti… sau care sa clarifice stadiul in care s-a ajuns.

Ce sens are ca eu acum, pentru ca nu-mi mai place Margareta, sa zicem, sa incep prin a-i spune ca ramanem prieteni (dupa ce o terminam) si sa continui prin a fi rautacios cu ea (doar pentru placerea mea sau pentru a o face mai bine sa inteleg ca nu-mi mai place – tot aia e) sau din contra sa o ignor? Nu are nici un sens. M-as degrada pe mine ca si om, in primul rand, comportandu-ma ca un cacat, iar in al doilea m-as simti penibil sa ma comport urat cu o persoana pentru care am avut sentimente (ori de care ar fi fost ele, e vb de alea bune, totusi).

Si mai e ceva, nu am dreptul sa o ranesc pentru ca mie nu-mi mai place (asta am presupus de la inceput, ca nu-mi mai place Margareta, dar poate nu ne mai intelegem, poate m-am indragostit de altcineva, nu are importanta situatia, continui cu exemplul dat). Avem o discutie din care ea trebuie sa stie ce simt sau nu simt eu si gata. Gasim solutii de comun acord care sa nu ma deranjeze nici pe mine si care sa nu-i faca ei viata mai grea. Simplu.

Mi se pare mai corect sa apara cateva replici de genul “esti o vaca!”, “nu, tu esti un bou!” din care sa reiasa clar modul fiecaruia de a gandi (cam bestiar, ca si imaginar violent, dar pot exista si alte replici asemanatoare) si sa se continue cu un “gata, nu mai am ce vorbi cu tine!”. Mult mai multa comunicare acolo decat intr-o taraganare de vreo luna, plina de rahatisuri (reciproce sau nu), cu dispret din partea amandoura (fara sens zic eu, fiind nemarturisit). Nu te obliga nimeni sa ai de a face cu alti oameni decat vrei (exceptie fac familia si vecinii), transezi simplu raporturile si gata.
:)

Ps: daca vrei sa schimbi macazul, daca nu-ti mai place jazzul baga sunetul mai tare, ia o boxa mult mai mare… simplu :P

»   «

Comentariul tau

Ceva reguli de comentarii pe blog