Eram aseara pe podul ala pietonal si dragut intre Piata Sinaia si Circumvalatiunii, peste Bega, (se vad frumos luminitele de pe celelalte poduri) in drum spre casa. Asa ca m-am oprit sa-mi termin tigara si un gand, amandoua aprinse pe drum. Ce naiba, era patru dimineata, altceva mai bun de facut nu aveam. (Puteam sa mai joc fotbal cu cosurile de gunoi portocalii ce impanzesc orasul dar riscam sa-mi iau si eu amenda de 200 roni plus somn in picioare la sectie, ca Ovi… asa ca m-am rezumat la admirat, fumat si gandit).
Si ce-mi vine mie in cap? Iubirea. Ma apuca pe mine cate odata asa o indragosteala din senin. Habar nu am de ce anume sunt indragostit sau de ce, cert e ca ma apuca. Si imi zic (cu voce tare, cred ca se oprise un pieton de rand sa ma asculte) “Iubirea nu moare niciodata. Poate sa ia foc in tine oricand, daca ai cu ce sa o aprinzi” Rapid m-am uitat sa vad daca mai am bricheta la mine, oglinda nu am gasit - ca sa vad daca mai stiu sa zambesc frumos. Asa ca am continuat discursul pentru apa si vietuitoare din copaci, trecatorul plecase, o fi zis ca sunt nebun sau ca m-am imbatat ca un porc si fac apologia indragostelii pe un pod si continui prin a ma sinucide - iar el n-o fi avand chef de telefoane si declaratii la politie cum ca un nebun face bungee jumping fara coarda. Departe de mine insa gandul ala, eu ma simteam bine, vesel, fericit cumva, indragostit (fara un subiect iubit anume). “Oricat ne-am minti ca se stinge, ca moare, ca se atrofiaza ca un organ nefolosit si flasc, ca etc., nu e adevarat. Timpul asta chiar le vindeca pe toate, chiar si amintiri neplacute vindeca. Cum era exprsia aia? Ochii care nu se vad se… iarta?” In momantul ala ma gandeam la toate iubirile pe care le-am iertat pentru pacate tineresti-stupide, ma simteam batran filozof, un fel de grec in fata unui amfiteatru plin - asa cum eram cocotat acolo pe marginea podului (de partea buna a balustradei). La un moment dat ne aducem involuntar aminte de vechi iubiri, de altele incepute si..neterminate. Citeam in Zorba Grecul (una din cartile cele mai bune citite ever de mine.. si am citit multe) ca cel mai mae pacat e sa nu iubesti o femeie… sau sa o “ierti” in iubire, sa nu o iubesti destul, pana la capat. Dumnezeu te iarta pentru toate, dar pentru asta nu… Azi trebuie sa ma indagostesc… toamna asta am sa ma indragostesc (parafraza dupa fosta Vam? Veche)
E in firea omului sa-si doreasca iubirea si sa o cerseasca, chiar si pe poduri peste Begheie, Dambovite, Somesuri, Bahluiuri sau alte ae la patru dimineata.