Blog > Fără categorie >

Noi cum st?m?

3 octombrie 2006 - 11:32

De ce se sup?r? lumea pe mine când spun ceea ce cred, când îmi exemplific propria via??? De ce ofteaz? cineva pentru c? nu a reu?it s? se ridice la nivelul a?tept?rilor /dorin?elor mele? Culmea e c? nota de pornire a fost 10, un zece plin, nu ofer nim?nui bonusuri de start sentimental în punctul de pornire (semi-tautologie ce am zis eu aici, dar trec peste, mi-am dat seama dup? ?i nu am chef s? tai sau s? ?terg). Toat? lumea are ?anse egale în fa?a mea, de?i am fost învinuit deseori de a nu acorda punctajul maxim la start (ca la gimnastic? sau patinaj), nu e a?a – eu iubesc fiecare persoan? pentru ce este, pentru ceea ce reprezint? pentru mine. Nu plec nicidecum de la nivelul mijlociu – al descalific?rii ?i promov?rii – sc?zând sau adunând puncte în func?ie de adaptarea la … mine. :P

?i culmea, nu scriu cu scopul anume de a impresiona, poate doar mi se leag? uneori frazele într-un mod pl?cut celor c?rora le sunt adresate (?i oferite)… e doar modul meu de a gândi liric. (Cunosc lume care exprim? opinii ?i chiar exceleaz? în scrisul creator de opinii pentru cititor… nu vreau s? învinuiesc, dar nici s? disculp pe nimeni, fiecare se poate sim?i legitim vinovat sau din contr?, dup? bunul plac). Tocmai de asta nu pot fi învinuit la ora la care luminile se sting, iar cuvintele vin mai u?or.

Nu e vina mea dac? cineva (sau altcineva – nu m? refer la o persoan? anume, doar exemplific f?r? etichet? din propria-mi via??) ?ine cu tot dinadinsul s? fie (pe jum?tate) exact ceea ce nu-mi doresc. Vinov??ia mea (iar pentru asta Nemesis va ap?rea „înainte de zori”, dup? spusele lui Nichita, ?i m? va pedepsi) const? doar în credin?a mea absurd? în perfec?iune (pe care nu o am definit? în detaliu – paradoxal) ?i nu în compromis.

Ce m? sup?r? de fapt, e înc?p??ânarea (?i dorin?a oamenilor) de a crede c? m? ascund în spatele unor chestii (degete – n.r.), altele decât zâmbetul ce m? înso?e?te ?i în momentele „ciudate”… ?in s? anun? pe aceast? cale c? nu sunt nimeni altul, pentru o persoan?, decât cel în care m? prezint (prezentarea aia poate ?ine mai mult sau mai pu?in).

Pentru fiecare suntem un pic altfel, ne vedem imaginea oglindita in acea persoan? (sau acel grup de persoane, dac? vrem s? cre?m cu tot dinadinsul categorii) ?i ne comport?m ca atare. Doar în cazul în care suntem (de ce dracu’ vorbesc la plural, c? nu ?tiu de al?ii, a?a sunt eu) complet gre?it interpreta?i ?i privi?i (?i sim?im nevoie ?i puterea necesar?) ripost?m, trecând peste propria condi?ie, creat? de ceilal?i… doar pentru a ne dezv?lui în propria substan??. Situa?i definit? mai brutal ca un pumn în plina figur? a oglinzii.

?i când m? gândesc c? totul (treaba cu oglinda noastr? în ceilal?i ?i cu reflexia antemerg?toare) se rezum? la seci prime-impresii ?i dezam?giri de apoi. (Suntem sau) sunt mai degrab? tentat s? dau (pe moment) crezare la experien?a respectiv? în dauna tuturor tr?irilor al?turi de acea persoan?, pentru simplul motiv c? îi simt mai acut impactul. Obi?nuiesc totu?i s? judec ?i la rece ceea ce mi se întâmpl?, disculpând în cele din urm? acel praf în vânt. M? ântreb de ce anume desp?r?irile ?i rupturile se produc dintr+o dat?, în urma unui singur gest (ce alimenteaz? imagina?ia cu multe altele întâmplate – ce-i drept) ?i nu ?in cont de toat? „experien?a” acumulat? împreun? (nimic nu ar fi posibil f?r? existen?a acelui NOI, VOI, EI, care se trece a?a de u?or).

Poate c? pe mine ar trebui s? m? învinuiesc cel mai mult…În definitiv eu sunt cel care, de cele mai multe ori, atunci când a pus un punct nu mai vrea s? revin?. Dar m? scuz singur… M? gândesc bine la tot ce se întâmpl? (poate prea mult uneori) ?i iau deciza în afara momentului „fierbinte”, prin obicei – înainte – ?i doar a?tept ultima pic?tur? în paharul ce st? s? se reverse de prea-plin.

PS: cu tot cu titlul, pana la punctul de mai sus erau fix 666 de cuvinte a?a ca las atât textul ?i continui în post-post scriptum ideea :D

»   «

Comentariul tau

Ceva reguli de comentarii pe blog