Pe bune ca e de cacat sinceritatea, nu-mi mai pasa de sinceritate. Nu are nici un sens. De ce dracului sa fiu sincer in fata unui om? Ca sa ma atace mai apoi cu propriile-mi arme? Sa imi bage sula in spate exact in punctul cel mai sensibil, dezvaluit (tot) de mine prin sinceritate si datorita increderii? Nu increderea sau lipsa increderii e de vina, ci sinceritatea.

Poti fi sincer cu un om si fara a avea incredere in el foarte mare, uite asa am facut eu (de multe ori) - am gresit a dracului de tare. Mi-am spart singur in cap borcanul cu busuioc in apa statuta, iar acum ma intreb de ce am un cucui in plus si de ce pute toata treaba.

Dar ce dracului ma fac daca sunt sincer cu un om in care am incredere si el imi tradeaza… sinceritatea? Pai imi bag #$$%#$$%^&%#$ in %$%^ ma-sii si il ignor, nu? Dar, cacat, nu se poate chiar asa… tot eu sunt ala acuzat.. ca “de ce ma comport asa de aiurea?” si alte mamaligi cu zahar aruncate in stil femeiesc (care pica din cele mai neasteptate unghiuri). Si care e solutia? Sa inghit nu pot, nu e stilul meu. Sa ma prefact ca nu s-a intamplat nimic? :)) Sa ma razbun? (imi surade ideea, dar asta presupune o noua apropiere de persoana in cauza si nu am chef, sincer) Sa tip, sa devin isteric? Nu are pic de logica. Asa ca scriu, scriu despre derizoria incredere in oameni care nu merita sinceritati.

Care e problema mea? Vorbeam cu o prietena acum vreo 2 sau 3 zile (poate chiar 4, cui dracu’ ii pasa? mie nu) despre diverse subiecte comune, despre fericiri, iluzii, deziluzii, si am ajuns sa ne facem marturisiri din alea.. sfasietor de sincere… ca dupa veo 2 pahare de vin, ea a inceput de fapt (eu nu am de gand acum sa scriu despre ea, despre ale ei, nu de alta, dar mi se pare mie deplasat si scabros). Si ii spun si eu un of al meu… (ma intreb, ce se intampla daca ii ziceam mai multe?).. eram ofticat ca m-am comportat aiurea cu o multime de lume in ultima vreme. Ea zice ca nu. Eu licitez: “cred ca imi pierd din prieteni si cunostinte”… Ea pluseaza: “nu e adevarat, poate e doar o scurta perioada sau ti se pare tie” Asa ca supralicitez:”nu, nu mi se pare, nu mi-a sunat telefonul de 2 zile, nu m-a cautat absolut nimeni si mi se pare urat si dezolant”. DA, E ADEVARAT, NU A SUNAT TELEFONUL 2 ZILE, ASA - SA STIE MULTA LUME, NU NUMAI EA, nici macar alarma, ca am dezactivat-o. Ea zambeste compatimitor. Mie imi vine sa-i dau in cap cu o vaza ieftina pentru zambetul ala.

Ma gandeam de pe atunci ca “cine mama naibii m-a pus sa-i spun?” Nu era un mare secret, dar nici o chestie de lauda, poate pentru unii e o chestie comuna. Poate am circumstante atenuante - mama-mea a stat cateva zile pe la mine, sora-mea locuieste cu mine, maria nu mai are abonament, ana prea mult cost suplimentar luna asta, iar restul de lume nu are oricum niciodata habar ce cartela am in telefon sau exact ce numar (cumulat cu mesageriile - primesc multe “urari de bine”). Poate nu am nici un fel de scuze. Cert e ca telefonul s-a incapatanat sa nu sune 2 zile si gata. Ca suna fixul in disperare e altceva, dar mobilul nu a vrut sa sune. Poate e stricat, la asta nu m-am gandit :D

Ca sa ma trezesc astazi cu pleasca in cap, si sub forma de repros!!! “Vezi ca te plangi aiurea ca nu te suna nimeni. Ieri am incercat sa te sun de 2 ori si era ocupat, dupa aia, mai pe seara ti-ai inchis telefonul. Sau ce, ai primit si tu doua telefoane toata ziua si chiar atunci incercam sa te sun eu?” Nu stiu de ce… dar mi s-a parut gretos de jenant sa aud asa ceva. A fost ca in reclama aia cu femeile basinoase la Actimel/Activia/Acti-matz sau alt iaurt producator de diaree, care e tot timpul data pe TV ziua la pranz - cand numai despre femei basinoase sau constipate am chef sa aud.

Eu consideram ca e o problema a mea, pe care nu aveam chef sa o primesc inapoi aruncata in fata sub forma de carpa de praf, nicidecum un subiect monden, ca sa poata fi tratat ca atare de ea. Dar nici macar nu era o problema, uneori imi doresc chestia asta, zilele trecute ma simteam pur si simplu aiurea in acea ipostaza. Dar ea s-a trezit ea sa … nici nu stiu daca se vroia repros faptul ca nu a dat de mine (chestie pe care ar fi reusit-o intr-un final daca vroia) sau sarcasm. Oricum m-a deranjat, asta afost pretul sinceritatii mele fata de ea. Sincer, nu-mi pasa acum, sinceritatea sucks!