Cine-i Ryan? ca pe restu’ ii cam stiti Pai, Ryan e un student englez implicat intr-un proiect numit Bredex (British-Romanian Educational Exchange). Ce cauta el in poveste? A venit anul trecut ca student englez voluntar intr-un sat din Caras Severin, unde s-au mutat ai mei (Borlovenii Vechi - povestea asta e cam lunga si o las pe alta data, ideea e ca a ajuns acolo) - i-a cam placut si s-a cam auto-invitat si anul asta. Sora-mea si-a cam bagat picioarele in el si in sprijinul moral ce trebuia sa i-l ofere (”ce dracu’?! eu am admitere, nu am chef sa stau dupa capu’ astuia!”). Asa ca dupa ce si-a terminat Ryan saptamanile de predare (engleza - logic, nu?) mai avea de stat inca vreo saptamana si jumate in Romania.

Ce s-au gandit ai mei? Hai sa mi-l paseze mie. Am zis ok, nici o problema, sunt maestru in entertainment, mai ales ca ma gandeam sa-mi continui seria de tampenii ce incepusem sa-l invat pe Ryan cu o vara inainte. Totul a inceput cu “f*ck your mother’s onion” (’tu-ti ceapa ma-tii!) si alte traduceri de prin Parazitii (eu nu m-am prins, nici acum, cum poti traduce in engleza, printr-o expresie puternica, “din respect pentru voi ma-mbrac in p*la goala”).

Dar dupa ce am colindat noi barurile de prin Timisoara (Irish Pub-ul rullz, btw, cu Long Draught-ul lor; nu am mai gasit prin alte Irish Puburi din tara asa o chestie faina de 2 litri, cu putzulica adiacenta, pentru turnat in pahar) ne-am zis ca nu ar strica sa dam o raita si de Bucuresti, si asa nu vazuse el Capitala. Ce e-am gandit inainte de a pleca… era ora 18 si trenul era la 23.50. Hai sa mai bem cateva beri! Aveam bagajele facute, biletele cumparate, numai chef ne trebuia. Asa ca am baut.

Ne-am urcat in tren gata bine dispusi. Ce aveam in cap/in minte? James Blunt - Wisemen, in mp3playere? Aceasi melodie, amandoi (bine, nu doar aia). Aporpo, cati dumnezai nu mi-o fi “dat” Eddie ca plecasem cu mp3playerul lui si nu mai avea ce sa asculte pana la Sovata, pe drum.

Cantam noi melodia o data, mai vine un GnR, mai un The Cure, inca o data Wisemen si vine controloru’. …. Noi - da-i ‘nainte! “Look who’s alone now, It’s not me!” Nu stiu cum se face ca ala parca intelege ceva si nu-i place: “Biletele la control, bai!” Ii aratam tot ce era de aratat (mu*e nu i-am aratat, ca nu aveam, inca, de ce). Se intoarce tipul de prin vagoane si trece pe langa noi (care cantam de mama focului - intamplator acelasi lucru, nu degeaba a devenit melodia calatoriei) “Look who’s alone now, It’s not me!”, iar se infurie (cred ca asta chiar stia engleza dar o pricepea tare ciudat)

“Biletele la control” “Le-ai vazut, nene, mai devreme!” (Ryan se uita ca maÈ›a’n calendar la controlor, nu stia ce vrea de la noi)… “Bine, dar nu am vazut reducerile!” Ii dau si carnetul de student si legitimatia de calatorie, asta se calmeaza… da sa plece si il aude pe Ryan iar cantand “Look who’s alone now, It’s not me…”

Blea, face spume la gura, tranteste un “Buna seara!” nervos si da sa plece, cand, il aud eu pe Ryan aruncand un “muia!” (asa il invatasem eu sa dea replica oamenilor nervosi :D). Tipete, injuraturi. A fost scandal mare, eu ma prapadeam de ras ca unul vorbea in romana si unul in engleza. Norocul lui Ryan ca nu stia controlorul prea multa engleza si nici el prea multa romana - ca si-ar fi luat o amenda draguta.

In final, dupa ce nu m-am bagat, pentru ca-mi placea sa-i observ certandu-se, i-am despartit si m-am imprietenit cu controlorul (in a way) ca m-a lasat sa fumez fara amenda. Era chiar noaptea 31 august-1 septembrie cand s-a bagat rahatul ala de regula ca nu mai ai voi sa fumezi in tren. Pun pariu ca isi aminteste controlorul si acum de noi cantand pe hol “Look who’s alone now, It’s not me!” - sigur se oftica gandindu-se ca il injuram.

Taguri:Amintiri