Aveam mai demult o prietena care statea intr-un interat de fete. Nimic neobisnuit pana acum. Problema aparea cand ea ma “dorea” pe acolo. De ce era o problema? Pentru nu prea aveau voie baietii. De ce nu prea? Accesul era permis numai ziua si doar intre anumite ore, iar asta numai daca te aveai bine cu pedagoga de serviciu. O cafeluta mica, inca una, semne de buna purtare, “saru-manuta, ce mai faceti? ce bine aratati astazi!” si alte linguseli de genul asta imi garantau accesul nelimitat si neconditionat, de timp de zi.

Cum nimeni nu se multumste cu un deget, si ar vrea toata mana, daca se poate, asa am facut si noi. Orele mele de plecare de acolo se apropiau din ce in ce mai mult de ora de “stingere”, parca 11. De cateva ori mi s-a permis sa stau un pic si peste. La vreo luna de la inceputul exagerarilor, am fost amenintat subtil ca fara un pachet de 500 de grame de Jacobs nu mai aveam cum sa continui in stilul asta, buna purtare nu mai tinea. Mi s-a atras si atentia ca intrec un pic limita.

Zis si facut. Nu mi-a fost greu sa cumpar un pachet de cafea, iubirea era mare - ce sa fac? Dar noi nu ne-am multumit cu asta, am intins si mai mult coarda. Am ramas in cateva randuri si peste noapte (pe colega de camera o pasaportam noi rapid sa doarma in alta parte).

Schema a mers o data, de doua ori, de cinci ori, devenise obisnuinta. Trebuia sa ma feresc de vazul lumii, atunci cand veneam, atat. Daca nu aveam de gand sa ies, nu trebuia sa se stie ca am venit, nu? :D Dar, intr-o zi, treaba s-a complicat, cineva ne-a dat in gat. Rapid, unde sa ma bage? In dulap! Sub pat nu prea aveam eu chef, mul praf. Apare pedagoga cu o falca in cer si una in pamant.
“Unde e?” X(
Silvia, asa o chema pe fosta iubita, frangandu-si mainile:
“Pai nu e la mine…”
Pedagoga nu se lasa si deschide dulapul. Probabil ca se astepta sa fim mai inventivi si sa nu ma gaseasca acolo, ca a facut o fata…. :-o

Eu, adoptand un chip nevinovat: “Daca va spun ca repar dulapul si astept autobusul, ma credeti?” :D era aproape 5 dimineata, nu eram mult departe (temporal) de autobus - nu minteam foarte tare.

A iesit scandal mare, dar m-a lasat sa ma imbrac inainte sa ma dea afara. De atunci nu prea am mai calcat eu pe acolo… Replica aia stupida mi-a venit in minte datorita bancului urmator:

O doamna bine cheama dulgherul sa localizeze un zgomot sacaitor. Il auzea ea prin casa si trebuia sa-l faca sa dispara, bine inteles.
Omul, binevoitor, vine, nu aude nimic si intreaba:
-Cum se face ca acum nu aud nimic?
-Nu se aude intodeauna, numai cand trece autobuzul pe strada.
-Si in ce parte a casei il auziti?
-Din dormitor, din sifonier.
-Bun, am sa intru in sifonier si cand trece autobuzul o sa-mi dau seama ce este.
Zis si facut. Dar, dupa cateva minute, sotul doamnei vine in graba acasa sa se schimbe caci avea o intalnire importanta. Deschide sifonierul si da cu ochi de dulgher. La care acesta:
-Daca-ti spun ca astept autobuzul si repar dulapul, ma crezi….?

:D

Taguri:Amintiri