Cred ca-mi fac un obicei din a scrie chestii bizare. Treaba urmatoare are o tenta sadica foarte clara. E scrisa mai demult, dar ma gandeam ca merge corelata cu povestirea de aseara.. Here it goes:
- Minţi, mă minţi! Nu poate fi adevărat!
- Te rog… Nu te iubesc, deşi mi-ai plăcut. Nu, nu mă înţelege greşit…
- Eşti un porc sinistru!
- Te rog… stai să-ţi explic… ce a…
- Nu mă mai interesează. De ce a fost aşa? Îţi baţi joc de mine! Ştiu că urăşti expresia asta, nu-mi pasă. Nu înţelegi că eu sufăr? Tu nu poţi să nu mă iubeşti! …să nu mă mai iubeşti. Nu ai dreptul!
- Nu, greşeşti. Eu… nu, accentuez – NU te-am iubit vreodată!
- Porcule, nesuferitule! Mi-ai trimis nişte mesaje aşa de frumoase… Nu ai cum să nu mă iubeşti! Ştiu eu, intuiţia mea feminină îmi spune că m-ai iubit şi mă iubeşti în continuare. Acum doar mă minţi…
- Nu te-am iubit niciodată, a fost doar o ambiţie de-a mea prostească să te am.
- Victor, taci! Nu vreau să te mai aud.
- Carmen.
- Taci, taci… tot ce scoţi din gură e minciună… Nici măcar nu ştiu de ce mă minţi că nu mă iubeşti. De ce, Victor, de ce?
Deja începuse să se enerveze.
Doar culoarea buzelor trecea de pragul tragicului.
- Carmen, nu fii copilă!…
Şi el era şocat de reacţia ei. Se bâlbâia, nu ştia ce să-i spună. N-o văzuse în trei ani de când erau împreună niciodată plângând.
S-a oprit din plâns şi Victor a încercat să articuleze două silabe.
- Car-men…
- Taci! Ţi-am zis să taci dracului, porcule! Ipocrit făţarnic ce eşti! Fiu de curvă! Blestemată să fie mă-ta că te-a adus pe lume! Să vă duceţi direct în iad amândoi!
- Calmează-te, te rog…
Nu ştia dacă să o roage, să o implore, să ţipe la ea, să fie calm, să vorbească tare sau încet… Era şocat de cum se comportă.
- Bine Victor…
S-a apropiat încet de canapeaua pe care el se aşezase şi i-a atins uşor buzele cu degetul: Bine, dar taci… Vorbea misterios, încet. Trecuse în altă stare. Parcă era în transă, se uita fix în ochii lui în timp ce-i şoptea taci, taci, taci…
Si-a pus o mână în jurul gâtului lui, după ce i s-a aşezat în braţe.
- Victor, tu n-o să mai vorbeşti niciodată…!…şşşt
- …
- Da, trebuie să taci…şşşt…
- …
Brusc şi-a desfăcut cordonul de halatul de baie şi a rămas nudă în braţele lui. În uimirea lui ea învârtea pe deget un capăt – tic nervos. A tras încet tot cordonul şi a înfăşurat gâtlejul lui Victor.
- Nu mă iubeşti?… şşşt, taci Victor, taci!
A strâns cu putere cordonul sugrumându-l.
- Ce fa…
- Tu doar taci!
- Nu… ught… Car..
Se zbătea încercând să articuleze cuvinte şi să ia o gură de aer. Dădea din picioare şi bătea cu pumnul în pat… ca la box. Încerca să-i împingă mâinile, să se elibereze, dar miniona de peste el îl avea între picioare şi cu mâinile strângea din toate puterile.
…………………….
După zece minute de lupte, Carmen era tot călare pe el şi strângea cu toată forţa, deşi îi tremurau mâinile. Victor, cu faţa stacojie, avea toate venele capului umflate…expresia Morţii. Un amestec straniu de disperare, frică, durere şi neputinţă i se citea pe chip. Ochii ieşiţi mult din orbite, privind în gol, şi paloare feţei dădeau o înfricoşătoare imagine…
- Victor, ţi-am spus că tu o să te duci dracului. Sper ca în iad să te zvârcoleşti mai mult decât ai făcut-o acum! Credeam că n-o să mai mori, împuţitule!
S-a ridicat şi cu privirea fixă s-a îndreptat spre bucătărie.
Când a revenit, avea într-o mână ciocanul de bătut carne şi în cealaltă un prosop.
A pus prosopul peste faţa mortului. A ocolit canapeaua şi s-a apropiat de picioarele lui. Cu ciocanul a început să-l lovească în ouă.
- Porcule, n-o să mai înşeli niciodată pe nimeni… n-o să mai ai cu ce!
A lovit cu ură timp de câteva minute, fără să obosească măcar, cu o satisfacţie vădită pe faţă.
- Ţi-am promis că ţi le sparg dacă vrei să mă înşeli!
A ocolit canapeaua, îndreptându-se spre cap. Cu acelaşi ciocan a început să lovească prin prosop maxilarul, gura, faţa mortului.
- Taci, Victor, taci!…
8 comentarii · Comenteaza »