Blog > Fun >

Olimpic, 5 zile la cartofi

15 decembrie 2006 - 13:09

Tot prin Caransebes se intampla. Cum am ajuns sa fac liceul si pe acolo e o alta poveste, cert e e ca am facut scoala (chiar am facut) prin diverse licee si mi-a placut.

Primavara. Sfarsitul lui februarie. Clasa a 10-a, eu eram in mate-info, A, (cei mai buni, cei mai f*tuti la medii, tra-la-la). Filologia era o clasa de busiti, nu punea nimeni baza in ei, multe curvulite, putini baieti, dar de baza, in care am avut eu niste prieteni superbi (ii amintesc pe Oni, Patrick – e mulatru si se oftica rau cand ii ziceam Pătru, Margan, Frunza, Dani – de fapt, cam astia erau toti, mai erau unul parca, dar insignifiant). Desi matematician, pe mine scria “Olimpic Limba Romana” (printre altele – eram “multi-lateral dezvoltat” cum se zicea in comunism). Profesoara, obisnuita doar cu matematicieni si informaticieni seci, dar cu rezultate remarcabile, era socata sa afle ca “vreau si eu sa particip la olimpiada”. Niciodata nu ma placuse. In primele doua luni de scoala nu fusesem tentat sa trec pe la orele ei, ca doar stiam ca nu pune absenti. Ei bine, datorita mie, isi schimbase obiceiul – nu de alta, dar se oftica sa zica in fiecare ora “elevul nou….” iar el sa lipseasca :))

M-a intreabat intr-o ora (inainte de faza olimpica pe liceu, chiar – de aici a inceput sa aibe incredere in mine), de fata cu clasa, ca sa vada cum reactionez: “Bine, vrei tu sa mergi la olimpiada la Limba si Literatura Romana, dar tema cum arata?”, sublinia fiecare cuvant cu accente. Eu dau cu sec: “Pai, nu arata” … “?!? Aveam de facut o caracterizare a lu Ladima [din Camil Petrescu - Patul lui Procust - cine nu a citit sa puna mana sa o faca] pentru astazi, nu-i asa Carmen?”, ea era tipa rosponsabila cu temele la romana in clasa noastra (frumusica, cu sani mari, dar prostuta). Ii explic profesoarei foarte lejer ca nu am facut nici o tema, pentru ca mi se parea ilogic sa pun pe hartie niste idei ce se schimba in continuu in capul meu. Ea imi spune sa stau jos ca am nota 2. Asa ca incep sa vorbesc, ii fac un scurt rezumat al romanului si vorbesc in continuare. Imi spune sa stau jos, nu mi-am facut tema – drept urmare am 3, pentru ca stiu despre ce e vorba. Nu ma las induplecat, vorbesc, ii spun si despre conditia geniului in viziunea multora, chiar si a lui Maiorescu (da, l-am citit si pe labarul ala, a scris de rahat – pentru cine e interesat), ii spun despre drama acelui scriitor semi-ratat (de Ladima vorbesc) si intru tare in caracterizari, fara un text in fata, nimic. Profesoara ramane socata, colegii, la fel (Carmen inca statea in picioare). Vorbesc pana se termina ora, nimeni nu indrazneste sa ma intrerupa. Suna colopotelul, colegii aplauda, unii impresionati, altii pentru paloare alb-violeta a profesoarei privindu-ma. 10. Asa am ajuns olimpic la romana, pana hat departe, dar nu vorbesc despre restul acum, irelevant.

Cum m-am vazut olimpic, trecand cu usurinta de toate fazele, mi-am luat liber, dar nu asa… in stil barbar. Vreo luna si ceva. Se intreba lumea daca mai traiesc. In timpul asta mi-am cam facut de cap. Toate labariile de romane “cerute” le aveam citite de mult timp, asa ca nu aveam nimic mai bun de facut decat sa ma distrez…

In timpul scurs intre olimpiade (Semenescu, profesorul de Info era cam ofticat ca nu venam si “la el”, doar ma vedea in fiecare zi la clubul lui de net si imi amintea chestia asta [pe langa faptul ca imi cerea tigari - nevasta-sa, diriginta mea - nu stia ca fumeaza!]), ei bine, am trecut prin multe prostii. Am trantit cateva plase cu apa in cap la pedagoge (din greseala sustin eu – nimeni nu ma crede). Am mai intrat fraudulos de vreo cateva ori in sectiunea fetelor (revenise lacatul cu chei multiple, intre timp) si am fost prins de fiecare data (nu stiu nici acum cine dracu’ ma tot “dadea in gat”). M-am imbatat asa de rau incat aveam porecla prin liceu si internat… Plus multe altele. Ca olimpic devenisem un fel de legenda. Nimeni nu ma vedea (pe la scoala) dar toti stiau de mine. Aaaa, ce am uitat sa zic, o chestie care am uitat-o si atunci. In mini-vacanta aia nu spusesem nimanui cat timp imi este necesar pentru a invata, chiuleam pur si simplu. Cum unii profesori s-au cam enervat ca nu m-au vazut in vreo zi cerundu-le voie “sa invat pentru olimpiade” s-au gandit sa ma sanctioneze prin absente cu nemiluita (urat din partea lor).

Chiar atunci se introdusese regula cu 40 nebotivate nemotivate = zbasti! Hehe, eu le depaseam cu mult (prin amabilitatea lui Andras, in mod special – director adjunct pe atunci + Neacsu = proful de mate, cu care nu ma sufeream, era reciproc). Drept urmare s-au facut ceva miscari pe acolo (prin cataloage), ocazie cu care ii multumesc dirigintei mele de atunci, doamna Semenescu (cu mine a fost o doamna in totdeauna) si nu am primit “hai, zbasti din liceu” (era si culmea sa dai afara un olimpic, nu? :D ), ci un fel de mustrare.

Era luni, eu obosit dupa olimpiada si betia de fericire de dupa, nu m-am sinchisit de ora biologie (tipesa era pretendenta la “titlul” de director adjunct, am auzit ca a si ajuns intre timp – nu mai stiu cum o cheama, ii ziceam “bio-lung” [avea 1,90]), asa ca la scoala se intampla scandal, in timp ce eu imi faceam somnul de frumusete / odihna. Ce s-au gandit zapacitii? De dat afar’ nu sunt dobitoci si fraieri sa o faca, desi aveam eu destule pacate – asa ca ma elimina (pe perioada limitata). Pe la ora 3 dupa-masa vine Dragan (un coleg si prieten bun) disperat:
“Dane, ai belit-o!”
“Mda? In timp ce dormeam? :D”
“Serios bai, te dau astia afara!”
“Ce fac?!? Nu o sa indrazneasca! Nu au cum, sunt olimpic bai , ai uitat?”
“A mers circulara din clasa in clasa ca te elimina pentru 5 zile”
“WTF?!?”

Martie, 3, aceasi zi. Ajung la liceu in jur de ora 4 si aflu ca nu sunt singurul, eu am fost primul, dar nu vroiau sa ma lase asa, mai erau cativa care meritau de dat exemplu. Asa ca am fost bagati la “servicu in folosul comunitati = curatat cartofi”, 3 tipi. Dintre toti, eu eram maimuta (nu stiu de ce, asa ma simteam). Colegi de suferinta intr-ale cartofului urmau sa fie Alexa si Popa, dupa vreo cateva zile s-au adaugat Teo + inca unu’ [nu mai stiu cum il cheama - un bleg, probabil] – astia din urma au avut numai trei zile, dar noi am scapat inaintea lor. Mamaaaa, cati cartofi am curatat zilele alea, nu am curatat in tot restul vietii mele de dupa intamplare, la un loc.

Care a fost faza frumoasa? Ultima noastra zi era 8 martie, vineri. Cu un serviciu de fori frumoase la bucatarese am scapat de tot lucrul pe ziua aia, am sarbatorit de parca ne lusasera la varta din razboi. O usurare de nu-si poate inchipui nimeni. In timp ce bagam beri in noi, numarum, in gand, cartofii curatati de Teo + celalalt = delectare dom’ne sa stii cum curata altul in locul tau . Eu ma asteptam ca din moment in moment sa apara cineva (vreun reporter, mama lui) care sa ma intrebe “Si… Cum e sa fi olimpic si sa cureti cartofi 5 zile?”.

Citat din OCS – Oda:
“Si e bine bah?”
“E bine, bah. Uite, fac progrese rau de tot” =))

»   «

1 reacţie · Comenteaza · Urmăreste comentariile prin RSS

  • oftvseries

    nu am mai auzit pana acuma sa te elimine si sa te puna sa cureti cartofi , dar asta e … mai bine decat sa speli wc-uri

    Raspunde · link

Comentariul tau

Ceva reguli de comentarii pe blog