Ma intorc e la biroul regional SAPARD spre casa… eram distrat, ajunsesem fix cu 2 minute dupa ce plecase doamna careia trebuia sa-i las ceva hartii, iar cucoanele din birou incepusera sa se certe daca sa o sun sau nu. “Lasati ca nu e asa de urgent. Si maine e o zi”, zambesc si ies. Vin pe jos acasa, e cald, frumos, proaspat maturat prin oras si-mi place. Cand sa traversez de Bd. Cetatii ma opreste o tipa de varsta a doua, urata in draci, cu un copil socat (de ce anume nu stiu) dupa ea. Ma gandeam ca m-a pus dracu’ sa ma imbrac cu geaca de piele, care arata foarte “oficial”, ei bine, cred ca da.
“Nu va suparati…”
Crezi tu?… mi-e sete, in gand. “Da, spuneti..” (ce dracu’ de strada mai vrea si asta sa afle si de ce naiba m-a intreaba pe mine?!?)
“Stiti..” – hopa, ma ia cu apelative de politete, vrea bani :D
“Da… spuneti.”
“Noi suntem refugiati/sinistrati din Teius judetul %^#$#-bla-bla-bla, daca puteti sa ne ajutati un pic cu ceva… bani”
Incep sa rad: “Nu am bani la mine”
mai mult →

(6 comentarii)

Te urasc atunci cand nu raspunzi. Te urasc din tot sufletul. De ce nu imi raspunzi? Pentru ca dormi? Parca eu eram mai important decat somnul. La dracu!
Am draci rau de tot, de data asta. Stiu de ce. Acum ma irita totul. Am ajuns in ipostaza aia, in care totul ma oftica, nimic nu-mi convine, totul se intampla atfel decat cum vreau eu… Blea. Urasc sa fie atfel decat vreau. Daca nu raspunzi zilele, raspunde noptile! Noptile sunt mai frumoase de vorbit. Noaptea e anotimpul meu, nu stiai? Ba da! Noaptea e a mea. Nu vreau sa traiesc intr-un mod mediocru, de zi. Vreau sa treiesc extem de bine sau extrem prost noaptea… dar extrem sa fie, si noaptea. La dracu cu zilele!
De parca nu am stii sa vorbim. Uf, stim. Cred ca stim sa e intelegem si doar din ganduri sau priviri. La dracu!
Imi pare rau ca vreau sa fac scandal, dar nu-mi place ca nu e cum vreau eu! Sunt ofticat rau….

PS: O sa-mi treaca.

(7 comentarii)