NOTA: Pe aceasta pagina vei gasi doar un fragment din articol, fara imagini, pentru articolul complet click pe titlu. (Ordonarea e dupa data)
Am aflat astazi ca mama imi citeste blogul :D Poate o sa vad in curand si comentarii de pe la ea. O sa-mi faca observatie daca scriu tampenii sau dorm prea mult, in mod sigur ;)) Asa ca, nu comentati urat nici voi….
PS: cica cel mai mult i-a placut postul cu trenul
Din seria de poze cu Timisoara veche si noua, am mai facut cateva poze.
Malul Begai. Zona Flora. Pe toata lungimea orasului, Bega a fost canalizata (in 1728 – 1771 :> ), malurile sunt (de) beton din perioada Ceausita. Ce mai are in plus, fata de ce avea cu o suta de ani in urma? Un parculet foarte frumos (intins pe toata lungimea splaiului Vladimirescu, datat 1965) si un restaurant cu acelasi nume. Se vede in poza. Si-a pastrat farmecul. Pe malul astalalt, de unde am facut poza, se intinde Parcul Catedralei.
Piata Victoriei, zisa si Piata Operei. Politehnica in prim-plan, construita in 1910, initial denumita Plalatul Lloyd, data in folosinta ca si Casa a Politehnicii in 1920. La parter continua sa functioneze si astazi restaurantul (scump, domn’ne, scump) Lloyd (se vede o bucata din teresa exterioara). Impunatoarele cladiri de pe partea vestica a pietei au fost construite intre 1910 si 1912, cunoscute ca si Complexul Corso. In dreapta e Bd. Republicii, in stanga se intinde centrul (nu prea se vad aranjamentele florale), iar in spate, Opera.
Ta-da-dam, celebra cladire a Operei din Timisoara (alaturi de Catedrala Metropolitana are cele mai multe poze, cand e vorba de Timisoara). In fata acestei cladiri s-au desfasurat primele manifestari de forta in cadrul Revolutiei din 1989. Toata Piata Operei era plina de oameni in acel decembrie. Pun la sfarsit doua poze cu tot centrul (vedere aeriana), fara corespondent de acum 100 de ani. Istorie: In 1875 a fost construita cladirea Teatrului Orasenesc. In urma unui incendiu (1920), cladirea a fost refacuta, din 1928 este in forma actuala (nu stiu de cand are culoarea alba, foarte probabil tot de atunci, o sa aflu eu). In 1945 lua fiinta prima trupa de teatru profesionist din Timisoara (atunci capata si denumirea de Teatru National), iar din 1947 gazduieste si Opera Romana (Aida de Verdi la deschidere). Pam-pam. :P
In ultimele zile m-am luat de o multime de oameni (nevinovati intr-un final – nu erau ei de vina ca au ajuns sa cunoasca un dobitoc pe care eu nu-l suport – rudele si vecinii (de retea) nu ti-i poti alege sau …? – daca il stimeaza pe dobitoc, e mai grav), dar toata tarasania asta s-a intors impotriva mea intr-un final. Dupa ce m-am chinuit eu (cam degeaba, ce-i drept) sa le explic diverse…mai frumos, mai urat, mai cum o fi… si nu am reusit, m-au ajuns injuraturile si blestemele lor. :)) Indiferent daca cineva se bucura sau nu pentru patania mea, pe mine tot ma distreaza.
In prima faza mi se bloca un shift … asa ca ma pun sa desfac tastatura sa o curat (dupa ce mai dau cu ea de pamant de vreo 2 ori, din greseala). Fain frumos. Nu-mi place cum merge, pierd pe dracu stie unde o bucata de plastic (de la acelasi nenorocit de shift). Desfac alta tastatura, tai o bucatica de plastic identica si completez. In timp ce o pun la loc imi scapa din maini, dar o prind – de cablu, iar mi se imprastie suruburile. O remontez si aranjez cablul altfel, ca vad ca e sectionat intr-o parte de atata bungee-jumping. Ghici ce? Nu mai merge. Nervi, draci, dumnezai, morti, p*le si tot ce se mai poate. Asta se intampla acum 2 seri. Ma satur de ea si imi amintesc ca am una veche. Eh, problema la nenorocirea asta e ca space-ul lipseste cu desavarsire (plus inca vreo 3 butoane inesentiale). Iarasi draci, somn.
mai mult →
Dar bine ca au fost inventati tot felul de oameni destepti, care sa faca dupa cum ii taie capul, total altfel decat se presupune ca ar trebui si decat te astepti. Spre exemplu, a mea sora: o rog sa ia ceva mancare, inainte de a pleca in oras, stiam ca ajung acasa dupa ce se inchide magazinul unde gasesc mezeluri si tot felul de prostii de ingurgitat. Nu am mancat toata ziua nimic. Ghici ce? Ajung acasa, frigiderul gol. “Ai luat ceva de mancare?!?” “…pai nu” La dracu’! Chiar mor de foame. Bag picioarele in iesirea in oras. As manca sticla de bere inainte de a bea continutul.
mai mult →
Se face cum se face, ca orice om cand simte un iz de importanta devine un mic tiran sau cel putin isi imagineaza ca ar fi. Cred ca si eu sufar un pic de mania asta a puterii. Nu luam un calcul chiar variantele cunoscute de tirani: un Hitler, un Mussolini, un Ceausescu, erau baieti foarte supusi, seriosi, cu planuri marete, de treaba, cum s-ar zice, inainte de a da de putere. Chiar si in relatiile de prietenie si iubire exista un mic tiran in unul dintre actanti. Cand amandoi isi doresc sa fie micii tirani ai relatiei ies scantei.
Ei bine, cu ocazia asta vreau sa-mi cer scuza in fata iubitei mele, pe care o mistocaresc cate un pic, cu dragoste, daca prind ocazia. Imi dadeam seama in dimineata asta, ca toata treaba asta e de fapt un mic exercitiu al puterii. Nu numai mistocareala tine de mania asta a tiraniei (varianta light a porcusorului agresiv), ci si crizele pentru orice rahatis facut de unul din parteneri intra in aceasi oala. Desi, crizele excesive dau in “terorism sentimental”, dupa cum spunea Alain de Botton, care – ca vrem, ca nu vrem – sunt o manifestare a puterii.
Ma uit si la Maria + Eddie, incearca amandoi, din rasputeri sa se controleze unul pe altul, dar Mariei ii iese mai bine, are tirania in stare mult mai pura in sange. :P
mai mult →
(pro)blogger si web developer. Absolvent de jurnalism. Mare povestitor. Mare iubitor. 1,78m. 26 de ani. Timisoara
dan@deceblog.netUn tip și o tipă, cuplu, la mare. Tipa vrea la nudiști, tipul nu. După două zile de dezbateri, sătul de atâtea discuții tipul decide să se dezbrace. Cum avea fund de bebeluș, nevăzut de soare, seara, dezastru! Arsuri pe organe cum n-a mai văzut nici Simona Senzual în întreaga-i carieră.
- Dragul meu, nu dispera, ştii foarte bine că pentru arsuri e foarte bun iaurtul, aşa că mâine își cumpăr eu un pahar şi să te dai cu el.
Bun. Zis și făcut. A doua zi pe plajă, tot la nudişti, de durere, tipul cu pula-n pahar. O gagicuţă îl fixează continuu. Enervat, după ore bune de atenție insistentă merge la ea:
- Ascultă, domnişoară, deja mă simt prost că mă fixezi de atîta timp. De ce te uiți doar la mine, de parcă n-ai mai văzut pule? Uităte-n jur, sunt pule cîte vrei!
- Domnule, te rog să mă scuzi că sunt așa interesată. Pule am văzut o mulțime, dar niciodată n-am vazut una cum se încarcă…
via fulgerica
