Nu mai stiu exact ce vroiam sa spun initial, dar am ramas un pic socat si fara cuvinte citind la alex pe blog, las textul sa vorbeasca de la sine
Mircea a fost cel care “mi-a dat o direcÈ›ie în viaÈ›ăâ€. ÃŽmi aduc aminte destul de clar È™i acum când l-am cunoscut. Era iarnă È™i ninsese. Dacia lui era blocată într-un nămete. M-a rugat să-l ajut, să-È™i miÈ™te maÈ™ina din loc. Am reuÈ™it È™i a È›inut să-mi mulÈ›umească cu o È›igare. Nu mai È›in minte dacă pe vremea aia eram fumător, dar am acceptat. Am stat la palavre timp de 10 minute, după care am plecat spre casă. La interval de 2 zile am dat nas în nas din nou cu el È™i de atunci ne-am împrietenit. Nu pot spune că m-a învăÈ›at numai la lucruri bune, dar nu regret nimic din câte am făcut cu el. Iarna a trecut repede È™i-ntre timp i-am cunoscut familia, adică mama, sora È™i viitoarea soÈ›ie. Era îndrăgostit, era totul pentru el, prietena lui