Pentru cine?
Cu riscul de a supara o serie de persoane sau a le rani sentimentele, reiau o discutie mai veche auzita in flori, in ochi pe buze sau prin bloguri, sedusa si abandonata de mine si de o serie de alti colegi autori de comentarii si/sau bloguri: noi pentru cine scriem? Pentru cine ne chinuim sa dam ce aveam noi mai bun si frumos in scris? (exceptie fac pramatiile si gunoaiele blogosferei romanesti, nu nominalizez si nu vreau sa vorbesc aici despre, nu isi are sensul). Pentru cine ne rupem o bucata insemnata de timpul vietii noastre, pentru cine facem adevarate pasiuni din scris si povestit, pentru cine ne expunem ideile amuzant, pragmatic, trist, zeflemitor sau simplu? Nu pentru cititorii pe care dorim sa ii avem? Nu prentru a comunica acelor presupusi cititori ideile noastre, in felul nostru? Pentru oamenii la care vrem sa ajunga mesajele noastre.
Intrasem intr-un mic conflict pe un blog cu cineva pentru ca afirmasem ca cel ce spune ca scrie pentru sine e ipocrit (contextul era mult mai restrans, dar e irelevant aici). Nu, nu am dreptate, nu e ipocrit, e egoist sau ipocrit. Asa sta de fapt treaba.
De ce egoist? Pentru ca acel cineva (vorbesc generic) care sustine ca scrie pentru el, intra in rezonanta cu cei care vorbesc de dragul de a se auzi vorbind pe ei insisi. Sunt destui, vorbesc tare si cu patos (+o urma de pasiune), in fata unui grup de prieteni sau de oarecare, aici in romania sau aiurea, doar pentru ca se simt importanti datorita faptului ca vorbesc. Poate le place si propriul timbru vocal, intonatia, cine mai stie? O fi vreun fel de sindrom asociat? Nu stiu. Ideea e ca oamenilor astia nu le pasa daca sunt foarte ascultati (desi se supara daca sunt intrerupti) si/sau intelesi foarte bine. Vorbesc pentru ei. definitia de dictionar: Egoism = Preocupare, atenţie exagerată faţă de propria persoană şi de interesele personale, în dauna intereselor colectivităţii. Cam asa sta in picioare prima parte a afirmatiei mele.
De ce ipocrit? Pentru ca orice idee sau gand lansat in eter devine public. Iar publicul neaga definitia acelui privat “pentru mine”. Nu poti sustine ca un gand lasat intr-un spatiu (vast) mai e personal. “Pentru tine” poate fi un jurnal intim, tint sub perna, cu coperte rosii, pufoase si moi, ascuns de ochii curiosilor. Eventual, gandul pastrat neexprimat este, iarasi, spatiu privat. Nici macar o insemnare cu acces numai pentru cateva persoane nu poate fi considerata “pentru tine”, are niste destinatari, niste cititori, altii decat tine, cel ce spui ca scrii pentru propria-ti persoana. Cu atat mai putin este “pentru tine” o insemnare lasata la libera vederea a potentiali milioane si milioane de oameni. Ipocrit =(Persoană) care se arată altfel de cum este.
Orice autor se bucura in urma faptului ca este laudat, stimat, dat drept model si in definitiv citit - de oricine altcineva decat propria persoana. Asta e esenta omului, e un animal social prin definitie. Se reflecta in ceilalti si se vede pe sine, lucru care ii place sau nu (de aici expresia “cine se aseamana se aduna” - eu as pune problema chiar invers “cine se aduna se aseamana sau ajunge sa se asemene”). Ca in cadrul unui text reusesti sa te pierzi in farmecu-i si sa scrii doar de dragul de a scrie, sa te lasi furat de idei sau propriu-ti text, el sa preia controlul asupra ta si sa te conduca mai departe, asta e altceva. Exista si fictiuni care pornesc de la ideea asta. Sau ca scrii fara ceva in minte, fara “un public tina”, cum s-ar spune, fara “o nisa” - cum tot e expresia al naibii de la moda, doar de drag, e iarasi altceva. Dar de aici pana la a sustine ca “scrii pentru tine” e o cale destul de lunga. Textul publicat se vrea citit. Plecam iarasi de la definitia de dictionar: a scrie -tranz. 1) (texte) A formula în scris. 2) A aduce la cunoÅŸtinţă în scris; a comunica pe cale grafică. 3) pop. A fixa în scris; a înscrie; a nota; a înregistra
Se mai naste intrebarea “ce inseamna sa scrii pentru tine?“. Poate am inteles eu gresit expresia si am judecat-o ca atare. Fara urma de mistocareala (desi, ea poate aparea pe parcurs, nu garantez) invit pe cei care si-au atribuit titulatura de “scriu pentru mine” sa-mi explice daca inseamna si altceva decat se aude si se intelege. Poate se vrea alta conotatie expresiei, pe care sa nu o fi prins eu?
PS: in prima faza scrisesem blogul cu o mai mare inversunare si cu mai mult patos (fara motiv, cumva, ca nu am scris cu ciuda - nu vreau sa arat cu degetul pe cineva, nici sa invinuiesc, ci doar sa scot in evidenta un fel de adevar, ca toata lumea scrie pentru cititori), dar o pana de curent a facut sa se duca totul naibii. Inca nu m-am obisnuit sa folosesc de fiecare data, pentru fiecare post, writely de la Google Labs (daca nu stiati, Google are foarte multe de oferit - check out this), chestie pe care am laudat-o mai demult, intr-un mod usor fanatic.
Melodia noptii: Skunk Anansie - Cheap Honesty de pe Post Orgasmic Chill (1999) poftim si versuri
Poti sa mai citesti...
Loading ...
Cum comentezi?
Vezi si ceva reguli de comentarii pe blog.