de ce? blog

In clasa a 10-a am locuit in Caransebes, un orasel micut (vreo 40 de mii de locuitori) din judetul Caras Severin, intr-un internat liceal. Atunci cred ca am facut cele mai zapacite chestii din viata mea, cele mai mari tampenii (pe deaspura eram model si pentru multi altii). Aveam in jur de 16 ani, vorba lui Bon Jovi “these were the best days of my life”. Faceam liceul la MF (a se citi MeFe-u – unul dintre cele mai bune licee din Caras Severin) in clasa ce se numea (intamplator sau nu) A, a 10-a A, cu alte cuvinte, aveam cei mai exigenti profesori, ni se acordau cele mai mici note cu putinta si aveam cele mai multe mustrari, dar eram cei mai buni din tot liceul, ce naiba (liceu de renume – ii zicea Traian Doda pe atunci, acum nu mai stiu ce titulatura are acum – aveam multi olimpici).

Cum era structurat internatul nostru? Pai, era mixt, baieti si fete, patru etaje + parter. Cateva sute bune de elevi “internati” acolo, vreo 200 de camere, cate doua suflete in camera; multi, adica. Separarea intre baieti si fete se facea in felul urmator: parter, etaj 1,2 si 3 era 75% detinut de fete si 25% de baieti, la etajul patru situatia era alta, 100% baieti, 0 fete. Bun, baieti si fete, procentaje, dar cum eram separati ca sa nu ne facem de capt? Erau ziduri la limita acelor procentaje. Dar la etajul 1 era si o usa de lemn, inchisa cu lacat si bara de protectie pe partea lor, la limita (hormonilor), precum si la etajul 4, o usa cu geam (sparta in fiecare weekend – in cele din urma au facut una din placaj gros :D ) ce dadea in scara de acces (in jos) spre fete (erau doua intrari, cu doua scari aferente, una pentru baieti si una pentru fete, yamiii).

Partea amuzanta era ca la etajul 1 nu spargeam usa (din lemn greu) ci o descuiam pur si simplu. Facusem strategii complexe cum sa ne bagam mainile pe langa usa si sa ajungem la lacat, nu era greu in definitiv, trebuia doar sa ai mana subtire si sa fie lacatul asezat “bine” (asta era sarcina fetelor – sa faca si ele ceva, ce naiba?). Lacatul era unul rusesc, comun, multi (vreo 6-7 tipi, destul) aveau cheie ce se portivea perfect si dadeam noaptea navala. Ce m-am gandit eu intr-un weekend? Nu mi-a fost de ajuns sa am cheia “spre alte orizonturi”, m-am lacomit, vroiam sa am doar eu accesul spre “tainele sfinte” (erau ceva elevi si la seminarul teologic in internat – curvari mari si aia). Asa ca intr-un weekend, pe la sfarsitul lui noiembrie m-am gandit sa desfac lacatul si sa-l schimb. Zis si facut. Sambata, 30 de elevi (fete + baieti, la un loc) in tot internatul, o singura supraveghetoare (care statea la parter, la fete – in weekend), nu avea cum sa auda ceva. Desfac lacatul frumusel, fara sa ma grabesc, si il schimb cu unul smecheros de tot, mergea numai cu cheie speciala (puteam sa fiu sigur ca numai eu aveam, mi-l cumparase tata din Cehia). Am misuant noi cat am misanat in noaptea aia si ne-am intors in camerele noastre – bucatile bune erau “la vatra”.

Trece ziua de luni, trece ziua de marti – umbla vorba ca au schimbat supraveghetorii (pedagogii – cum li se zicea) lacatele si ne-am cam “ars de ceva f*tut”. Mai trec vreo saptamana sau doua, “miscare” none in afara de mine si mai doi prieteni – chiar si noi, cu mare secret. Miercuri seara (era deja mijlocul lui decembrie, un pic inainte de vacanta), frig rau, multa lume “s-ar fi incalizit un pic cu vreo tipesa”. Dau zvon in tara ca eu am cheie de la noul lacat. Rapid ne strangem vreo 14 baieti (din aia curajosi, nu doar doritori, “doritori” erau toti). Deschid usa, ne imprastiem care pe unde putem si strim. Eu, Mihan si TT (tipul din Teregova – nu mai stiu acum cum il cheama, rusine sa-mi fie) zburam spre etajul 3 unde erau cele “mai usor de convins” si fetele din anii mai mari. Stateau in internat in vremea aia doua parasute (multi au primit cu mult entuziasm paduchi dubiosi, eu nu le-am “permis” tipeolor doar scurte partide orale – asa ca scapasem), drept urmare ne-am dus si la ele pe la ora 2.