65 articole din luna ianuarie 2007

NOTA: Pe aceasta pagina vei gasi doar un fragment din articol, fara imagini, pentru articolul complet click pe titlu. (Ordonarea e dupa data)

Buna dimineata Europa!

A trecut revelionul, a trecut ziua mea, a trecut nebunia (sau nu) cu marea Integrare, e timpul pentru un sincer (si ne-mahmur) buna dimineata. Cum va simtiti? Mai europeni?

(6 comentarii)

Marea mutare – deceblog.net

Albul la mutare: pion la D7, sah! Negrul: Calul ia la D7. Albul: Turn la H8. Sah si mat! Mutarea a fost neasteptata.

Tot asa, neasteptat, mut si eu blogul pe domeniu nou, noua adresa e deceblog.net.

Am primit din partea comunitatii nimic.org domeniul cadou de craciun/ziua mea, pe acolo pe undeva. :P Multumesc pe aceasta cale lui Eugen, administratorul nostru, care face ca totul sa fie posibil pe blogul meu si pe intreaga comunitate. Fara sa-l chinuim pe el cu cereri stupide nu am reusi sa ne facem treaba bine.

(9 comentarii)

Precizare feed

Si adresa feedului s-a schimbat in http://feeds.feedburner.com/DeCeBlog sau http://deceblog.net/feed

Well, rog pe fiecare sa-mi schimbe linkul din blogroll cu asta nou si adresa din feed reader. Daca uitati, nu va faceti griji, o sa va bat eu la cap pe fiecare :P

O luna de zile vor merge ambele adrese, dar pe de-ce.nimic.org nu va mai aparea nimic de acum :)

(2 comentarii)

Transformarea brusca (a rahatului) in nimic pe bloguri

Amuzant sau nu, o parte din blogurile personale se duc dracului. Kant sustinea ca umorul e provocat de “transformarea brusca a unei asteptari incordate in… nimic”. Tot de la principiul asta am plecat si eu in observatiile mele. Despre ce vorbesc? Despre blogurile personale. Nu stiu cum se face dar dispar pe zi ce trece. Toti posteaza stiri, rahatisuri de poze, filmulete, orice altceva decat creatie proprie, text scris de ei, gandit de ei, impresii ale lor.

Nu conteaza ca era de rahat ce scriau inainte sau ca era genial, ideea e ca s-a transormat in nimic blogul multora. Poate ca transformarea asta brusca in nimic trebuie sa produca amuzament, ca si situatie, dar pe mine nu ma amuza, dimpotriva, ma ingrijoreaza. Poate ca ma guvernez dupa principiul “moare baba de grija altuia”, dar observ chestia asta si nu mi se pare pozitiva. Problema nu e zona gri de unde proveneau, ci zona cacacioasa incotro se indreapta.

(8 comentarii)

Cred ca o iau razna

E groaznic de liniste in camera, in apartament, in bloc, in tot orasul – asa mi se pare. Mi-e si frica sa tastez ca sa nu stric linistea, ventilatorul calculatorului scartaie insesizabil aerul transferat printre componente, aproape ca nu-l aud, muteste de tot sub 40 de grade Celsius pe procesor, inca nu e cazul, e prea cald in casa.

Incep sa-mi tiuie urechile de atata liniste, am oprit muzica de cateva minute, liniste nuda in jurul meu. Astept ceva ce sa se metamorfozeze in zgomot: un telefon care sa sune, frigiderul sa porneasca in bucatarie, o carte sa alunece de pe raft si sa cada cracanandu-si foile, pe mine sa mai ating o tasta. Dar nu, stau si ascult linistea. Cred ca mi s-a infundat mie auzul, orice zgomot are un ecou scurt, aproape sec, parca as avea camera izolata fonic. Mi-am desfacut o bere si capacul a facut zgomot, un pac scurt si apoi s-a stins. Gol, din nou. Asez berea pe podea, un wown scurt, iarasi dispar zgomotele, vid. Misc mouse-ul usor, nu-l aud frecandu-se pe cartea pe post de mouse-pad, ma bucur cumva ca nu mi-a stricat starea de visare, dar il urasc pentru ca lasa tot atata liniste in jurul meu ca si pana acum.
mai mult →

(4 comentarii)