E groaznic de liniste in camera, in apartament, in bloc, in tot orasul – asa mi se pare. Mi-e si frica sa tastez ca sa nu stric linistea, ventilatorul calculatorului scartaie insesizabil aerul transferat printre componente, aproape ca nu-l aud, muteste de tot sub 40 de grade Celsius pe procesor, inca nu e cazul, e prea cald in casa.

Incep sa-mi tiuie urechile de atata liniste, am oprit muzica de cateva minute, liniste nuda in jurul meu. Astept ceva ce sa se metamorfozeze in zgomot: un telefon care sa sune, frigiderul sa porneasca in bucatarie, o carte sa alunece de pe raft si sa cada cracanandu-si foile, pe mine sa mai ating o tasta. Dar nu, stau si ascult linistea. Cred ca mi s-a infundat mie auzul, orice zgomot are un ecou scurt, aproape sec, parca as avea camera izolata fonic. Mi-am desfacut o bere si capacul a facut zgomot, un pac scurt si apoi s-a stins. Gol, din nou. Asez berea pe podea, un wown scurt, iarasi dispar zgomotele, vid. Misc mouse-ul usor, nu-l aud frecandu-se pe cartea pe post de mouse-pad, ma bucur cumva ca nu mi-a stricat starea de visare, dar il urasc pentru ca lasa tot atata liniste in jurul meu ca si pana acum.
mai mult →

(5 comentarii)

Astazi ma razvratesc impotriva razvratirii. Poate o sa apara G. sa-mi aminteasca cat de mult imi place mie razvratirea asta. Toata lumea la un moment dat se razvrateste, fie impotriva sistemului, fie impotriva sotului, sotiei, fie impotriva acelui lucru care deranjeaza cel mai mult (oricare ar fi el). Bun, dar ce ne facem cu furia oarba, neorientata? Cred ca ea dauneaza cel mai rau. Cand te enerveaza ceva, dar acel ceva e indefinit, devi doar posac sau nervos (dupa caz) si rabufnesti fals, cam ca o minge care e intepata in mai multe locuri simultan si face un fas absent.
mai mult →

(1 comentariu)