Cu vecinul de dimineata
Eu stau la 2, sub apartamentul meu, la 1, sta numitul sef de bloc - numai asta nu e tipul. Daca opresc muzica ma mai intreaba… “s-a intamplat ceva? doliu? sau a venit disperata de la 3?” Pe el nu-l deranjeaza - am impresia ca-i place ce ascult. Ce-i drept si eu sunt membru sau organ, ceva falic oricum, in conducerea blocului. Plus ca eu sunt elementul majoritar tot timpul la sedintele de bloc, care sa faca diferenta de jumatate+1 in luarea deciziilor. Bun, gata cu problemele administrative.
Deci, vecinul de la 1 nu e in toate mintile. Om care sa spuna atatea poante, bancuri si tampenii cat zice asta rar gasesti… Azi dimineata. Ma intorc de la magazin, imi luasem tigari, il vad pe asta (Iovanov, pe ala de statea vizavi de el il chema Ivanici, tot timpul eram tentat sa le incurc numele) ca se chinuie sa isi descuie apartamentul. Baga o cheie, nu merge. Baga alta, nu vrea sa se rasuceasca. Se uita foarte mirat la usa. Ii arunc un “Nu mai nimeriti cheile?”, amuzat, din zbor. La care tipul, pe ton foarte serios “Bag seama… Ce sa-i faci? varsta. Pe vremea mea… o bagam si o scoteam fara sa ma uit macar… Tie-ti intra usor?” :))
Taguri:Amintiri
O sa iti placa...









Cum comentezi?
Vezi si ceva reguli de comentarii pe blog.