Sunt plin de zel si de spirit creator mai nou, dar imi dau seama ca nu sunt consecvent. Sar de la o stare la alta, de la un stil la altul, zapez intre subiecte, aparent, fara nici o noima. Explicatia clasica? “Eu sunt in mai multe feluri, sunt un tip complex” Ar merge sau nu sa scriu asta, dar e un cliseu asa ca evit exprimarea in stilul amintit. Nu-mi plac cliseele, cu atat mai putin cu cat au fost inventate de altii, poate treaba ar sta altfel daca as fi fost eu creatorul cliseului asta (poate si al altora). Revenind. Ce pot spune in apararea mea, totusi? Inconsecventa asta, data de multitudinea ideilor de care nu am niciodata timp (pentru a le materializa in scris sau pentru a acta in conformitate cu ele), iar cand am timp, nu am starea necesara; e buna in definitiv, imi mentine nota de imprevizibilitate chiar si in fata proprie-mi persoane. Pe de alta parte, e total derutanta, nimanui nu cred ca ii convine sa fie surprins prea des, cu alte cuvinte socat sau violentat mental. :D
mai mult →

(2 comentarii)

“Jurnalism: facultate de balerini” – o replica pe buzele tuturor, dar pe buna dreptate. Treaba sta in aceeasi pozitie si prin alte orase, la alte universitati, nu numai in Timisoara. De unde vine replica asta? De la valsul printre materii, ore libere, practica optionala, ore libere, proiecte incepute si abandonate, alte ore libere si examene cu multi de 10.

In primul rand, toata materia poate fi facuta intr-un singur an, cu putina vointa. Nu degeaba Manual de Jurnalism (vol 1 si 2, ala coordonat de Mihai Coman), Jurnalistul universal (J. C. Bertrand) si mai vreo 2 carti sunt ca bibliografie pentru jumatate din materiile de studiu, peste tot. Cartile astea nu iti iau mai mult de o saptamana pentru lectura aprofundata (da, cartile astea contin esenta actului jurnalistic, desi mai sunt cateva interesante in colectia polirom). Asta face din jurnalistica “facultate de balerini”? Nu, nu e tot, more to come. Un seminar luni, alte doua marti, miercuri si joi liber, doua cursuri si un seminar vineri sunt tot ce trebuie sa te intereseze, dar nu e mare bai daca lipsesti jumatate de semestru – vorbesc despre cele (relativ) obligatorii, skipez din orar materiile pe care nu le frecventeaza nimeni.
mai mult →

(19 comentarii)

Cum te delectezi mai frumos, inconjurat fiind de lucruri urate, terminate, incepute doar ori lasate balta, tentatii stupide, oameni de multe culori, lene, semne ciudate si mult obscen, altfel decat cu o sticla de vin rosu bun, demi-dulce si muzica simfonica – un Vivaldi, cu putin Porumbescu si asezonat cu Mozart? Aaa, sa nu uit, in fata cu un text frumos si subtil, ca un vant, cumva trist, ce-ti taie rasuflarea, asa cum taie si puterea ploii de toamna, tarzii, intinsa peste iarna? Traiesc un moment din ala de exaltare spirituala, cumva emotionant, ce poate da in trist, cu un pic de neatentie, dar e in definitiv un fel de plutire pe un vals imaginat, intr-o sala uriasa de dans, cu aceleasi rezonari simfonice…
mai mult →

(1 comentariu)