In mentalitatea romaneasca existau cativa zei atotputernici in trecut, si anume: politistii (militienii), profesorii si vanzatorii. Fara o evidenta atitudine slugarnica in fata lor nu puteai face nimic. De ei se temea toata lumea. Puterile lor capatau in imaginarul romanesc o si mai inalta pozitie pe piedestral, cu cat erau mai morocanosi si pusi pe rele, dar iti aruncau cate o urma de speranta, facand din cand in cand exact ceea ce erau pusi sa faca. Profesorii sa iti dea o nota de trecere, vanzatorii sa iti dea produsele pe care opricum dadeai banii si la care aveai dreptul, iar politistii sa vecheze la buna desfasurare a traficului sau a lucrurilor in general – de furat se fura putin pe atunci.
Daca nu te aveai bine cu vanzatorul nu-ti tinea ratia de oua sau lapte, sau putea sa inchida alimentara sau aprozarul cand coada ajungea chiar in fata ta, pe motiv ca “s-au terminat” produsele tocmai venite cu camionul, vreun Roman sau Dac, la 7 dimineata, cand coada avea deja cateva ore bune vechime. Trebuia sa-l respecti, sa ii lasi si lui un cot de mancare din ratia ta, ca sa “iti tina” data viitoare.
Daca nu pupai bine de tot, toata suprafata, destul de intinsa de cele mai multe ori, a fundului profesorului, riscai sa primesti penalizari aspre la note pe tot felul de maruntisuri. “Profesorul iti poate arata in totdeauna ca nu stii” – era (si este!!) o vorba ce circula prin sfera educationala romaneasca. Asta era menirea lui – sa iti arate ca nu stii.
Politistii, de asemenea, puteau sa-ti faca orice. Sprijiniti de securitate, te luau si in pijama de acasa daca li se parea ca ai facut tu vreo magarie. Cu sectoristul trebuia sa te ai bine de tot, fara sprijinul lui, care consta in simplu fapt de a te lasa in pace, puteai sa dai de multe belele ca nu faceai nimic – erai suspect nefacnd nimic, nu?
Suna ceva cunoscut? Culmea, toate astea se intamplau in perioada comunista. Da, inainte de celebrul 1989, care trebuia sa schimbe “de la radacina pana la ultima suvita” societatea romaneasca. Nu a fost chiar asa. De ce? Pentru ca cei care trebuie sa ne ajute au inca putere, permisa de lege. Nu exista o protectie in fata celor care vor sa ne protejeze sau sa ne educe.
Daca ne-am mai desteptat cu vanzatorii (nu toti, unii se mai mira ca vorbesc foarte natural, uneori poruncitor, cu vanzatorii si ii intreb caracteristici ale diverselor produse pe care vreau sa le cumpar – eu am banii, eu sunt seful, ei asta sunt pusi sa faca – sa ma ajute pe mine sa le dau banii), de profesori si politisti inca ne temem. Desi au existat destui “curajosi” care sa fac plangeri si politistilor, si profesorilor, iar unii dintre acestia sa fie dati afara pentru abuz in serviciu, lumea tot se teme de ei. Exemplu sta si un banc recent referitor la politisti. Sa ne aratam fricile in bancuri, deci:
Un agent de circulatie opreste un sofer cu o masina superba. Incearca sa-i gasesca un motiv ca sa-i dea amenda, dar nu reuseste – soferul este treaz, masina este intr-o stare perfecta, are inclusiv extinctor si trusa medicala echipata complet. Atunci politistul intreaba:
-Domnule, nu ai vrea sa bem impreuna un paharel?
-Dar nu se poate, domnule agent, eu sunt la volan! – spune indignat soferul.
-Dar, totusi, bem un paharel mic? Chiar iti reomand sa bei un pahar cu mine.
-Nu, domnule, chiar nu pot sa-mi permit asa ceva!
-Bine, atunci ai de ales: ori platesti o amenda de 1 milion pentru conducerea masinii in stare usoara de ebrietate, sau platesti o amenda de 1,5 milioane pentru nerespectarea recomandarilor agentului de circulatie!
Bine te-am gasit wordpress 2.1 » « Premiile Oscar – Nominalizarile 2007
2 comentarii · Comenteaza »