74 articole din luna Februarie 2007

NOTA: Pe aceasta pagina vei gasi doar un fragment din articol, fara imagini, pentru articolul complet click pe titlu. (Ordonarea e dupa data)

Europe: No Gmail

Google nu intra in Europa cu Gmail-ul asa cum ar vrea, datorita Germaniei si Angliei. Un german pe nume Daniel Giersch, care detine o companie care se ocupa cu posta electornica si trimiterea electronica de documente (sau tot felul de prostii), a anuntat de curand ca a castigat procesul intentat Google pentru folosirea “gmail.de”, se aseamana prea mult G-mail-ul lui. Instanta a dat dreptate germanului, dat fiind faptul ca a fost primul care a folosit denumirea. Utilizatorii nemti de internet nu vor putea folosi nici gmail.com tot din cauza asemanarii numelor, ci doar googlemail.com.

O problema asemanatoare a aparut si in UK in 2005, cand Google a renuntat la Gmail in favoare Google Mail in urma unui proces Independant II Reasearch.
mai mult →

(2 comentarii)

De ce iubesc femeile

Pentru ca exista, pentru ca sunt frumoase si elegante, pentru ca sunt frumoase cand fac boticul ala suparat si imi spun “porc misogin ce esti!”, pentru ca se enerveaza la culme si se simt ranite daca rad un pic de ele, pentru ca ma streseaza atunci cand nu e cazul (iar eu ma enervez, dar de fapt imi place la nebunie), pentru ca gandesc intotocheat si nu matematic (altfel ar fi raspuns bine la intrebari si erau un fel de barbatii), pentru ca le sta bine si in pantaloni cu talie inalta si in fusta scurta, pentru ca stiu sa tina teorii despre iubire, pentru ca sunt geloase, pentru ca nu se supara asa de usor pe mine, pentru ca nu ma lasa sa uit de ele, nici daca as vrea, pentru ca ma inspira, pentru ca dau un motiv barbatilor sa faca pe cocosii, pentru ca sunt atente si … pentru ca au sani (nu toate, e adevarat). :D
mai mult →

(24 comentarii)

In desene

Nu stiu cat de mult ma pricep la desenat, dar am fost provocat la a mi-o face cu mana mea.. errm, imaginea. Am iesit fara barba… aia nu stiam exact cum sa o desenez :D
mai mult →

(2 comentarii)

Barbie – joaca si fantezie

barbie logo Va zic un secret: Barbie e cea mai frumoasa si bine vanduta jucarie de vreodata, la modul statistic dovedit. Nu de alta, dar bebelusa… pardon, papusica e vesnic tanara, frumoasa, supla si cu sani mari, desi practic are vreo 48 de ani. Toate femeile o invidiaza (mai ales alea care s-au jucat cu ea cand erau mici – cu ea, papusa). O bate clar pe Cher, oricate operatii estetice si-a facut. [daca partea istorica e plicticoasa... skip]

S-a nascut in 1959, papusa Barbie, nu Cher, ca existenta ei se pierde in negura timpului, pe 9 martie. Si-a expus prima data piciorusele lungi si perfect epilate (ca doar sunt de plastic, ce naiba) la Targul American International de Jucarii. Ce e dubios? Ca s-a nascut avand doar mama :D nu si tata, el a fost preluat pe parcurs. Alta chestie interesanta, de la nastere pana acum are fix 29 de centimetri. Nu, nu e nimic legat de ta-su, papusa, de ea vorbesc, atat are in inaltime.

Va mai zic un secret: pe Barbie o cheama in buletin Barbara Millicent Roberts si de de fapt nu l-a placut niciodata pe Ken, tipul ce a fost ales sa-i fie sot. De ce? Pai, in primul rand, e cu 2 ani mai mic decat ea, el s-a nascut in ‘61, iar in al doilea… nu-i sade bine unei tipe asa de frumoase sa aibe pereche – de acolo vine expresia “frumusete fara pereche” :))
mai mult →

(9 comentarii)

Am capatat sindromul – abia astept

Atunci cand vreau sa ma pun in pat imi amintesc toate tampeniile pe care as fi vrut sa mi le amintesc cu ceva ora inainte… noaptea e un sfetnic prea bun pentru mine, presupun :D

De exemplu acum, de vreo ora si ceva incerc sa ma pun sa dorm, dar tot imi amintesc ca mai am cate ceva de facut. Mi-e somn, e adevarat, dar ma gandesc la ce am de facut maine si chestiile pe care as fi vrut sa le fac astazi. Traiesc un fel de senzatie din aia: “abia astept sa termin cu somnul si sa imi incep ziua”…

(2 comentarii)

Vine primavara

Unii spun ca a inceput (de ieri) sa ninga (cate un pic, acum a stat, norii s-au mai razbunat…), eu zic ca vine primavara. Sa ne batem? Nu. Ei au pus poze, eu oricum nu-i cred nici asa. In cartierul meu nu a nins, pe cuvant, e chiar cald. Asa ca vin cu argumente primavaratice:

Pluteste un fel de plictis in atmosfera, ceva ce aduce foarte bine cu astenia de primavara pentru unii sau cu pregatirea de gripa pentru altii. Poate e ceva legatura si cu ceva sesiunea, examenele si chestiile astea aiurea rau, dar sa nu vorbim de lucruri sfinte… :D

“Vine-vine primavara, se asterne-n toata tara, floricele pe campii, hai sa le-adunam copii” cine stie toate versurile? parca sut mai multe

(11 comentarii)

Momente blonde

imi tiuie urechile de ce? – iti si flutura sau numai tiuit simplu?

alfabetul – a b c d e f g h i j k l m n o p q r s t u v w x y z

de ce ploua – de ieri

cum se face felatia – se ia organul mai intai in mana si apoi se baga in gura, ori direct, cum vrei, incearca sa nu musti! Pentru detalii intreaba profesioniste :))

mi-a atins usor sanii – cu ce? e bine de precizat!!! :))

saburex a ce virus e? – d-ala rau, de calculatoare, nu de oameni :D

cum face cainele iarna? – ham-ham

a disparut run din start – sa mori tu? :P

pe ce continent se afla europa mori ba!

Cat doarme un caine? Sincer sa fiu, cred ca mult a dracului

ce faci cu o iubita? – in principiu sex, dar poti sa faci si plimbari si alte chestii d-astea :))

De ce aspirina – pentru ca te doare capul, maica, de aia

nume de porcusor de guineea – Gigi :>

Vasile porcu – Vasile e rata nu porc! Porcule :P

te urasc- si eu ;;)

futaiuri cu maimuta ok :))

femei basinoase dumnezeu o sa le ierte :))

spalat rufe sportiv aia inseamna la modul repede? :D sa treci si pe la mine!!!
mai mult →

(4 comentarii)

Adevaratul drept la replica

Tipul asta s-a ofticat ca nu are drept la replica pentru o stupizenie pe care a zis-o. Uite, i-am dat direct link, sa se mai supere vreo musca ce cauta c*cat. OK, ii acord dreptul la replica. Vino Luciane si spune-ti oful. Explica-mi de ce ai avea dreptate.
Uite ce zice Lucian, in prima faza, ca si comentariu la un text:

Mda… urmeaza clar ideea unei carti scrise de Cartarescu, insa mult mai prost. Asadar ce sens are? E doar o continuare neinspirata. Parerea mea.

I-am raspuns (cam asta: “daca esti prost trebuie sa mai si claxonezi?” ), s-a dus un mic razboi pe acolo. Bun. Ultima chestie pe care a zis-o suna suparat in stilul asta:
mai mult →

(7 comentarii)

Despartirea si povestirile in doi

Am trecut cu Carmen prind mai multe despartiri decat imi puteam imagina vreodata ca se pot intampla vreunui cuplu. Unele erau doar mici suparari, iar altele patimase porniri ale nervilor. Au durat mult si putin, au fost dureroase sau amuzante. Au fost multe. Prima despartire a fost in Pitesti, inainte de a ne cunoaste de fapt. Convietuiam la hotel, trei stele, o camera dubla, platita darnic de biblioteca. Traiam un vis ca doi amici grozavi. Dupa 2 saptamani dispare subit. Blestemata dimineata ploioasa….

Ma trezesc in ceata, cu ceata in creieri si simtiri, fara zambetul ei. Unde e? Injur in gand, sunt mahmur si ma dor toate oasele. Nu o gasesc niciunde. Nu gasesc nici o particica de ea, nici macar un ciorap uitat neglijent in baie. Injur aproape urland toate combinatiile de conjuncturi care imi trec prin cap. Nici macar nu-mi dau seama cum am plecat. Blestem de-a dreptul necuviincios si rau neamuri intregi de personal hotelier, traficanti de alcool si propria-mi persoana. Imi e ciuda, groaznic de ciuda. Aproape imi vine sa plang, imi simt nervii incordati pana la durere. Nu inteleg ce se intampla, ce s-a intamplat si mai ales de ce. Imi var imbufnat mainile in buzunar, as vrea sa iasa speranta de acolo…

Cu o seara inainte ma imbatasem ca un porc si jumatate la receptia hotelului alaturi de receptioner, cu o sticla primita pe sub mana de la un client fidel, fara nici un motiv, fara un plan duminical de “dupa”. Ne-am apucat sa bem intr-o seara de sambata, “just because, de dragul artei” cum imi spunea un prieten. Vorbind despre femei, politica si banalitati ne-a ajuns ora 4 dimineata trosniti bine. M-am refugiat in camera, unde ea ma astepta cuminte ca o scolarita pe marginea patului. Desi m-am intrebat in totdeauna la ce naiba se gandea vazandu-ma, nu am inteles niciodata reactia ei. La vederea mea s-a ridicat, s-a apropiat de mine “Baby…” si mi-a cuprins capul intre palme. Mirat, zambind ametit de aburi alcoolici am raspuns un previzibil “da”. M-a sarutat brusc, apasat si scurt. Cred ca am cazut pe spate in fotoliu de puterea sarutului ei, tot acolo cred ca am si adormit, la fel de mirat si amuzat. Nu cred ca o iubeam in momentul ala, nu a fost ceva ca in filme, dragoste la prima vedere. Era un amuzament provocator si ametitor, un fel de care pe care, o nebunie in doi. Ne provocam usor erotic unul pe altul, dar ne feream in a ne arata dezgoliti unul in fata celuilalt sau a incerca ceva… (desi nici unul nu era pudic). Era o joaca, de fapt. Asta era totul intre noi. Nu ne cunosteam si ne placea asa.

S-a intors in dimineata aceea superba de aprilie, cand singura amintire erau doar mucurile ei reci de tigara parasite in scrumiera, nu le aruncasem nici atunci. Pastrasem scrumiera ca un fel de suvenir, un fel de relicva a trecerii ei. Imi imaginam cateodata cum are buzele reci si senzuale , usor rujate, lipite de tigara despartirii, stinsa la jumatate. Priveam ganditor si cumva trist, imi lipsea o buna bucata din viata, de parca imi fusese smulsa cu forta. De fiecare data cand ea imi trecea prin cap, imi venea sa ii gust parfumul pe mucurile stinse brutal de sticla scrumierei, capatasem un fel de gest fetisist de a fuma in stilul ei, imi imaginam cum fuma ea tigarile.

M-a imbratisat si m-a sarutat nebuneste cand s-a intors, superba cum era. Eram buimacit de tot. Ma bucuram ca reaparuse elementul vesel in jurul meu. Nu am facut decat sa ne plimbam si sa radem de prostii intreaga dupa-masa. Ne-am si ratacit in micutul oras, cu verva noastra a povestirii. Un taxmietrist ne-a intors la hotel tarziu, in noapte. Carmen avea camera un etaj mai sus decat mine, in acelasi hotel. Eram sigur ca se intorsese pentru mine. Am convenit cumva din priviri sa facem un dus scurt dupa care sa ne revedem. Cred ca era ceva magic, in intelegeam si ne citeam gandurile chiar fara sa ne vorbim, era destul doar sa radem sau sa zambim.
mai mult →

(9 comentarii)

Multumesc si te iubesc

Cand se spune “multumesc” sau “te iubesc”? In momentul in care le simti. Gratitudinea si iubirea sunt niste sentimente, efectul lor se simte pe loc sau niciodata.

Ce sens are sa-i spui unui om pe pat de moarte ca il iubesti, daca o viata intreaga nu i-ai spus si nici nu i-ai aratat? Nu-l va ajuta cu nimic si nici pe tine. Va muri incuidat, nu va stii niciodata care e scopul celor spuse de tine. Sentimentele astea doua se simt, spuse in vant se vad. Trairea din spatele lor se poate vedea mai clar decat orice altceva atunci cand lipseste.

Aparitia lor in momente inoportune sau lipsa lor creaza numai confuzie. Daca ii spui vanzatorului multumesc cand esti pe punctul de a iesi din magazin sau persoaneli iubite ca o iubesti la sfarsitul relatiei, e ca si cum ai face frectie cu spirt la piciorul de lemn, nu are nici un sens, doar un prost nu se va prinde ca acel cuvant e aruncat in zbor, de convenienta, din simtire, obisnuinta sau buna purtare. Nu are absolut nici un efect. Nu te face nici pe tine mai breaz si nici pe celalalt mai important. Nu exprima nimic, valoreaza mai putin decat praful in vant.
mai mult →

(10 comentarii)