Cand se spune “multumesc” sau “te iubesc”? In momentul in care le simti. Gratitudinea si iubirea sunt niste sentimente, efectul lor se simte pe loc sau niciodata.
Ce sens are sa-i spui unui om pe pat de moarte ca il iubesti, daca o viata intreaga nu i-ai spus si nici nu i-ai aratat? Nu-l va ajuta cu nimic si nici pe tine. Va muri incuidat, nu va stii niciodata care e scopul celor spuse de tine. Sentimentele astea doua se simt, spuse in vant se vad. Trairea din spatele lor se poate vedea mai clar decat orice altceva atunci cand lipseste.
Aparitia lor in momente inoportune sau lipsa lor creaza numai confuzie. Daca ii spui vanzatorului multumesc cand esti pe punctul de a iesi din magazin sau persoaneli iubite ca o iubesti la sfarsitul relatiei, e ca si cum ai face frectie cu spirt la piciorul de lemn, nu are nici un sens, doar un prost nu se va prinde ca acel cuvant e aruncat in zbor, de convenienta, din simtire, obisnuinta sau buna purtare. Nu are absolut nici un efect. Nu te face nici pe tine mai breaz si nici pe celalalt mai important. Nu exprima nimic, valoreaza mai putin decat praful in vant.
La dracu cu buna purtare, cu ideea de papusa a socitatii! Nu esti mai rau sau mai bun, ci doar fals! Mersi pentru multumescul sau te iubescul tarziu, nu am nevoie de ele daca nu inseamna nimic. Le vreau in momentele relevante, cand pot insemna ceva pentru mine – atunci cand absenta lor inseamna indiferenta, cand sunt o reactiune la mine, la un gest al meu, la o traire a mea, la o vorba, o imbratisare a mea.
PS: Lansez o intrebare: Tu spui multumesc si/sau te iubesc? Cand si de ce? Sincer. Ariel? Monica? Anca? Seby?
10 reacţii · Comenteaza · Urmăreste comentariile prin RSS
Reactii pe bloguri
4 februarie 2007