Am mai vorbit despre emo aici. Am facut un pic misto de ei, pe de alta parte i-am sustinut. Dar cred ca pana la urma atitudinea emo poate fi inteleasa. Ce sunt emo, emo-kids, emo-people? In principiu, niste adolescenti care se refugiaza intr-un stil de muzica care pare sa-i inteleaga. Ce cauta toata lumea? Intelegere. Asta trebuie sa vrea si ei, daca nu chiar mai mult decat altii. La varsta potirvita depresiilor, adolescenta – “varsta critica”, cum o numesc unii – ei gasesc in muzica de unde deriva si termenul intelegerea de care au nevoie si poate un fel speranta. “Uite, si el a trecut prin acelasi lucru, si el se simte la fel, el poate sa ma inteleaga”.
Acum, e adevarat ca sunt caraghiosi pe alocuri, si mai exista si idioti extremi, cum e tipa asta (la care din 5 cuvinte 3 sunt “like”), care incearca sa vorbeasca de o pasarica (din aia care zboara, nu alte tampenii), dar se cam pierde in simplicitatea propriului discurs.
