de ce? blog

Continuare povestii in poveste, eu si Carmen, imaginandu-ne in barul plin de fum…

Eu: “Fumati? Sunt cubaneze…”
Carmen: “Nu, multumesc, am si eu”
Eu: “Rar se gasesc femei care sa fumeze, iar acelea sunt blamate de societate. Nu vad de ce..”
C: “Va deranjeaza acest lucru la o femeie?”
Eu: “Nu, chiar de loc. E deptul lor. Nu credeti?”
C: “Din moment ce fumez…asta cred”, rade.
Eu: “M-as simti si eu mai in largul meu daca am fuma amandoi”
C: “Sa ne simtim atunci! (scot tigara)”
Eu: “Sunteti New Yorkeza de origine?”
C: “Nu chiar”
Eu: “Un foc va pot oferii? (creez atmosfera)”
Carmen: “(vad) multumesc”
Eu: “Ati venit aici pentru a cauta succesul? Ori poate pentru canta sau pentru a juca in filme…?”
C: “Incerc sa ma afirm, dar e greu intr-o lume a barbatilor”
Eu: “Sunteti predestinata pt asa ceva…”
C: “Vai…”
Eu: “..predestinata afirmarii, se ascunde vointa undeva in adancul ochilor dvs”
C: “Nu toata lumea gandeste ca dumneavoastra. Nu vreau sa mai vorbesc despre mine…as vrea sa-mi spuneti cate ceva despre dumneavoastra”
Eu: “Bine. Eu sunt vesnicul indragostit…De muzica lui Fankie in primul rand, de aceea vin aici in fiecare seara”
C: “Nu obositi?”
Eu: “Nu, dimpotriva, iubirea imi da forte noi”
C: “Iubirea din jurul dvs?”
Eu: “Da”
C: “Sau iubirea pe care o traiti?”
Eu: “Nu am timp pentru o iuire a mea”
C: “Sunteti prea preocupat cu cea din jur…?”
Eu: “De dimineata devreme pana seara tarziu lucrez. Sunt functionar la una dintre bancile nou deschise si nu imi permit sa am o viata a mea…”, e impresionata de explicatia pe care am gasit-o.
C: “Trist”
“Asa ca o traiesc pe a altora aici. In barul asta prafuit si plin de fum”
C: “Nu v-ati gandit ca aici s-ar putea s-o intalniti?”
Eu: “Ba da…o intalnesc in fiecare seara, cred ca am devenit deja un specialist al iubirii”
C: “Nu va inteleg, sincer. Pana nu traiti pe propria piele, nu puteti sa va considerati specialist..”
Eu: “Cum spune Frank… this could only happen to a guy like me and it can only happen in a town like this. Dar de ce?”
C: “Pentru ca iubirea are diverse forme, si cai…speciale, pentru fiecare in parte”
Eu: “Am iubit si eu in tinerete, cand eram ca dumneavoastra, domnisoara”
C: “Nici eu nu sunt chiar atat de tanara…”
Eu: “Nici nu v-am intrebat. Domnisoara sau doamna?”
Carmen: “Nici dvs atat de impovarat de ani…doamna”
Eu: “Poate ca asta e secretul meu, sunt tanar cumva in adancul sufletului meu. Doamna deja?”
C: “Deja.. ma flatati”
Eu: “Si sotul?…”

C: “Nu imi mai este alaturi, din pacate”
Eu: “De ce? Sper ca nu deranjez cu intrebarile mele”
C: “E ceva mai complicat. Nu nu deranjati (zambesc)”
Eu: “A fost casatorie din iubire sau…?”
C: “Cumva din recunostinta, iubirea a intervenit intre timp. Insa cu adevarat indragostita nu am fost niciodata”
Eu: “Sa inteleg ca era mai batran decat dumneavoastra?”
C: “Nu cu mult, nu asta a fost problema. In fine, nu mai conteaza, a fost”
Eu: “Se spune ca varsta ar fi un impediment, dar am vazut ca, cel putin in barul asta, nu. Oameni de toate varstele se indragostesc”
C: “Nici eu nu cred in aceste bariere, sunt cu totul de acord cu dumneavoastra”
Eu: “De la tineri de nu mai mult de 17 ani… pana la batrani, toti se indragostesc, sub privirea mea”
C: “Pana la urma, exista speranta pentru toti”
Eu: “Da”
Carmen: “Poate o sa revina si la dumneavoastra”
Eu: “Daca va vine sa credeti: am fost indragostit la un moment dat de o fetiscana, aveam 18 ani, era o copila, dar eu o iubeam ca un nebun”
C: “Iar ea?”
Eu: “Mi-am dat seama intr-un final ca nu e pentru mine… Si ea ma iubea, dar cred ca aveam aerul acela patern si asta a stricat totul. Nici prietenii si nici parintii ei nu ne priveau cu ochi buni. Am incercat sa o uit, intre timp”
C: “Traim intr-o lume cu multe prejudecati. Si ati reusit sa o uitati, daca o iubeati asa de mult?”
Eu: “Ceva din aerul acestui bar m-a ajutat. M-a ajutat sa sper, sa cred in dragoste, sa cred ca ma pot indragosti cu adevarat”
C: “Asta e unul din lucrurile pe care eu nu le cred. Mi-am pierdut speranta, nu cred ca sunt facuta pentru o poveste de dragoste si incerc sa ma impac cu gandul”
Eu: “Lumea e predispusa la dragoste, asa suntem facuti”
C: “Dar…”
Eu: “…chiar daca ne impotrivim, asa cum imi pare ca faceti dumneavoastra”
C: “Tocmai, eu nu ma impotrivesc, pur si simplu nu o gasesc si nici ea pe mine”
Eu: “Nu o doriti cu adevarat, poate vrei o dragoste cumva, rationala”
Carmen: “E trist, dar nu mai sper.. S-ar putea sa fie si asta, dar nu in mod special, nu am un model de iubire. Vreau ceva ce nici eu nu stiu cum trebuie sa fie..”
Eu: “Dragostea nu e rationala, e o tarancuta naiva, se arunca in bratele tuturor, nu stie daca ei o vor atunci sau mai tarziu. Secretul e sa o pastrezi, strans lipita la piept”
C: “Trebuie sa plec…nu mai pot sta”
Eu: “De ce? Asa de devreme?”
C: “Devreme? Trebuia sa plec de mult, insa… ceva m-a oprit. Tot acel ceva ma indeamna sa fug acum…”.
Acum ma gandesc, amintindu-mi de discutiile din noaptea aia, cat de multe adevaruri de spuneam unul altuia prin prisma unor personaje create pe loc, cat de mult anticipam noi viitoarea noastra dragoste si felul cum urma ea sa continue.
Eu: “E doar sambata noaptea. Nu stiati ca sambetele sunt in totdeauna magice?”
C: “Dar magia se rupe dupa miezul noptii”
Eu: “Nu, magia nu dispare decat atunci cand apare rationalul si vrea sa strice jocurile imaginatiei”
Carmen: “Ma derutati (imi mai aprind o tigara)”
Eu: “(va ofer ofer un foc)”
C: “Multumec, sunteti amabil. Dar cred ca va pierdeti timpul alaturi de o persoana ca mine…
“Ah, sunteti o companie chiar deosebita, pun pariu ca toti barbatii din jur ma invidiaza pentru ca stau la masa cu o asemenea frumusete, desi trista cumva”
C: “Dar ce gasiti deosebit in tristetea care ma face sa fiu asa?
Eu: “Nu stiu…V-am mai spus, e ceva in adancul ochilor dumneavoastra”
C: “Complimentee dumneavoastra ma coplesesc, in general barbatii din jurul meu nu ma privesc in ochi, iar chiar daca o fac, mi se pare ca nu ma vad.”
Eu: “Probabil se pierd in adancimea lor…”, zambesc incantat.
C: “Da, Probabil se pierd pe drum…sau pur si simplu nu-i intereseaza”
Eu: “Stiti, ochii unei femei sunt cu atat mai adanci si mai frumosi cu cat e mai frig afara si nu ne e permis sa aruncam mai mult de o privire, ciocnindu-ne in fuga pe strada”
C: “Ma condamnati pentru faptul ca nu am incerdere in barbati?”
Eu: “Nu”
C: “Dumneavoastra care sunteti un strain?”
Eu: “Probabil aveti motivele dumneavoastra…”
C: “Ma faceti sa ma simt …cumva aproapiata, dar… (oftez)”
Eu: “De ce oftati asa de adanc…?”
C: “Nu mai conteaza”
Eu: “Sper ca nu sunt eu motivul”
C: “Nu, din contra, dar mi-e atat de frica incat incerc sa fug cumva, de fiecare data”
Eu: “Nu aveti de ce”
C: “Da, pana la urma dumneavoastra sunteti …un strain, in noapte, nu as avea de ce sa fug”
Eu: “Iar dumneavoastra o prezenta incantatoare pe care doar noaptea o putea dezvalui”
C: “Ma scuzati…ma duc sa-mi pudrez nasul…”
Eu: “Nici o problema”
Carmen: “Nu dureaza mult, sper sa va regasesc tot aici (rad)”
Eu: “Va astept…”
C: “(ma ridic si plec)”
Eu: “(eu ma ridic inaintea ta si te ajut sa te ridici)”
C: “(ei…mai iei pe sus?), nu ne putem abtine sa nu glumim un pic
………
C: “(la ce te gandeai cat am fost plecata?)”
Eu: “V-ati intors mai frumoassa ca oricand”
C: “(Incerc sa ma asez mai aproape)”
Eu: “Ma mai gandeam ca daca ati fi plecat de tot…nu ati fi descoperit marele secret al acestui local”
C: “Nu aveam cum sa plec, nici daca vroiam. Si, care este secretul?”

Eu: “Iubirea…”
C: “Sunt pe cale sa imi dau seama…dar nu din povestile dumneavoastra”
Eu: “Dar… cum? O simtiti in jurul dumneavoastra?”
C: “Mi se pare ca este ca fumul imi ineaca simturile…si nu o mai simt”
Eu: “Nu, dimpotriva, le accentueaza, simturile se ascut”
C: “Asa vi se pare?”
Eu: “Cand esti indragostit, poti simti parfumul persoanei iubite de la 10 mile distanta, nu mai putin”
C: “Nu stiu, o sa incerc…”
Eu: “Cand esti indragostit poti simti pe asfalt urma tocului fierbinte lasat de iubita”
C: “Dumneavoastra simtiti toate astea?”
Eu: “Bine inteles”
C: “Ati ramas un vesnic indragostit..din trecut? sau de trecut?”
Eu: “Simt locurile indragostitilor…Nu, sunt indragostit de prezent, de iubire, sunt indragostit de iubirea din jurul meu”
C :”Sunteti indragostit de un sentiment? De sentimentele celorlalti? Dar dumneavoastra?”
Eu: “Eu ma multumesc cu iubirea altora, asa cum dumneavoastra…”, nu ma lasa sa termin
C :”Din ce motiv va resemnati?”
Eu: “Pai, m-am obisnuit cu iubirea, dar nu si sa iubesc”
C: “Pacat..”
Eu: “Rutina mi-a atenuat simturile, simturile pentru cautarea iubirii proprii”
C: “Cred ca e dureros sa traiti prin altii”
Eu: “Dar dumneavoastra ar trebui sa profitati de ele…de simturi din plin”
C: “Oare suntem atat de diferiti?”
Eu: “Nu stiu…probabil ca da sau poate nu? Cert e ca nici unul din noi nu cauta iubirea… pentru el”
C: “Si totusi ce ne tine impreuna in acest loc…daca nu iubirea?”
Eu: “Poate ca muzica… si iubirea”
C: “Muzica?…este o forma…un pretext”
Eu: “De iubire?”
C: “(iti caut cu privirea mana) si ma indrapt totusi spre paharul de coniac
Eu: “Imi vine sa va sarut pentru gandurile dvs.. (iti iau mana in a mea)
Carmen: “(ma simt coplesita de emotia, la gandul…)
Eu: “Finetea dumneavoastra ma impresioneaza..”
C: “Multumesc..(nu mai stiu ce sa spun..)”
Eu: “(iti sarut incheietura mainii)”
C: “( as vrea ca timpul sa se opreasca..)”
Eu: “Nu cred ca o sa uit prea curand parfumul dvs…as vrea ca timpul sa se opreasca, sa-l pot simtii la nesfarsit”
C: “(chiar rosesc.. spui ceea ce vreau sa aud, si ma intreb dc este real sau…?)
Eu: “Zambiti de parca v-as citi gandurile..”
C: “(ma apropii de tine…) nu stiu de ce …(incerc sa ma trag, insa ceva ma impinge spre tine)”
Eu: “Aveti ceva atat de special… nu pot sa definesc”
C: “Speciala este aceasta seara…dar nu stiu ce contributie am eu, stimate domn (bat in retragere)”
Eu: “Dumneavoastra ati fost totul in seara asta penru mine…”
C: “Va multumesc, imi vorbiti atat de frumos”
Eu: “Am uitat de tote iubirile de aici…”
Carmen:”Nu credeam ca o sa intalnesc pe cineva… care sa ma faca sa ma simt asa. Nu pot defini starea mea, insa vi se datoreaza”
Eu: “Cred ca dumneavoastra sunteti iubirea mea din sera asta…”
Zambeste vizibil emotionata “Intru totul…”
Eu: “Daca nu e pre mult sa-mi imaginez asa ceva”
C: “Cu siguranta …va deveni realitate. E o seara, predestinata”
Eu: “Nu stiu exact daca visez cu ochii deschisi sau sunteti cu adevarat aici”
C: “Si eu incerc sa-mi dau seama daca nu cumva sunteti un produs dulce al imaginatiei mele”
Eu: “(te ating, usor, pe un umar) sunteti reala…”
C: “(parca ma topesc, numai la o simpla atingere a) suntem reali, insa ceea ce traim este?”
Eu: “Daca noi suntem …trebuie”
C: “Incerc sa neg…insa ceva mai presus de mine, poate de ratiune…”, scriu repede:
Eu: “Va marturisesc ca m-am indragostit de dumneavoastra…”
C: “(raman muta o secunda, ma apropi incet de tine, iti soptesc)
Eu: “(ssst! iti ating cu degetul buzele. Ma apropi. Te sarut)
C: “(simt cum tremur..toata…iti simt parfumul)
Eu: “(te imbratisez si te sarut)”
C: “(daaaaa, ne sarutam)
Eu: “(ma retrag) scuzati-ma…”
C: “(de ceeee?….)”
Eu: “E bine oare ce am facut?”
C: “Nu mai spune nimic…Lasa-te purtat..de noi…(te tutuiesc)”
Eu: “(ma uit in pamant.. descumpanit, ingandurat)
C: “(iti iau capul intre maini, iti ridic privirea, ma uit la tine …cum nu am mai privit niciodata pe nimeni…)”
Eu: “(te strang la piept)”
Carmen: “(ce bine e…pentru prima data ma simt completa. Nu vreau sa-mi mai drmul)
Eu: “(te mangai pe mana si te sarut pe gat)”
C: “( parfumul tau ma invaluie, ma ameteste ….)”
O iau in brate si o strang la piept, zambeste.
C: “(tot corpul meu..te simte..)”
Stam imbratisati cateva minute, zambind, nu stim unde se termina povestea de pe hartie si unde incepe e a noastra. E o mica nebunie. Ne place. Ne intorcem la povestea strainilor in noapte, pe hartie…
Eu: “(observ ca am ramas doar noi in local)”
C: “(eu nu mi-am dat seama)”
Eu: “Cred ca Frank a ramas sa cante doar pentru noi…”
C: “Oricum eram doar noi…importanti (zambesc)”
Eu: “(iti vorbesc o voce grava si inceata… aproape soptita)”
C: “(ma simt pierduta… nu vreau sa se termine..)
Eu: “Doi straini in noapte…”
C: “Oare visez? E asa de frumos
Eu: “Oare ne-am indragostit?”
C: “Dragostea pluteste in aer, cel putin eu simt asta…” nu vrea sa ma lasa sa scriu, scrie tot ea
C: “(deci?)”
Eu: “(…deci?)”
Carmen: “Deci te iubesc!”
Rad si o sarut.Mai scriem?
Carmen: “Daa!”
Eu: “si atunci… cum se incheie seara?”
……

Episodul urmator….

Taguri:Povestea