Incearca sa-i spui unui om ce gandesti despre el, sincer. E greu, tine de curaj, cel putin la mine.

Astazi am reusit sa-i spun unui fost coleg de facultate, tipul sta in chirie la mine, (care cred ca ma ura din tot sufletul pana acum, tot timpul se uita urat la mine) ca de fapt nu am nimic cu el. Nu ma iau de el si nu-l mistocaresc din cauza ca-l cred tampit sau ceva asemanator, ci doar din lipsa de ocupatie si datorita faptului ca-mi place cum reactioneaza. Daca-l credeam complet tampit nu aveam nici o satisfactie sa-i dau peste nas. A zambit cumva multumit.

Am facut bine, nu? De vreo saptamana tot incercam sa gasesc o ocazie sa-i spun, dar am ales un moment la intamplare, m-am gandit ca nu trebuie sa fie un moment special ca sa-i spui unui om ce gandesc despre el. Totul s-a intamplat de fapt dupa o discutie cu un prieten comun care ma intreba “Ce ai omule cu A. de te tot iei de el? Asta are o ciuda ne mai vazuta pe tine, te injura printre dinti de fiecare data cand are ocazia, nu e exclus sa te urasca. Parca tu ii faci mereu in ciuda si ii dai peste nas. Ce e si mai culmea ca reusesti sa-l lovesti sub centura de fiecare data. El sustine ca vrei de fioecare data sa-i demonstrezi ca e prost si pe el il omoara chestia asta.”

Probabil am un dar special in a lovi rau de tot cu misto-urile, dar aproape de fiecare data e din lipsa de ocupatie, pentru amuzament, nu am nimic cu oamenii respectivi. Ma simt un pic eliberat, acum. :)