Vorbeam cu iubita mea chiar zilele trecute despre o prietena de-a ei care a vrut sa se sinucida. Cum vine aia ca “a vrut”? Am intrebat in stilu-mi caracteristic “Si totusi, ce a impiedicat-o sa incerce macar sa se sinucida, daca parintii nu erau acasa, telefonul taiat si mobilul inchis, ea fiind in mijlocul depresiei adolescentine?” Pai nu a avut curaj….
Aha, deci asa sta treaba? “Transmite-i din partea mea ca e o proasta”. Asa ii vad pe oamenii astia. Prosti. E vorba doar de atentia pe care o vor/doresc/dupa care tanjesc, pana la urma. Ameninta cu sinuciderea ca sa se simta mai importanti si bagati in seama. Sunt la fel ca si cei care vor sa se arunce de pe bloc pentru ca nu au bani sa plateasca apa rece la baie. Din cand in cand se mai gaseste cate unul mai curajos si chiar sare, dar o face prost, pentru ca intentia e proasta si punerea in practica la fel. Sare si isi rupe un picior, apoi sta 3 luni in ghips injurand de mama focului faptul ca doar s-a facut de ras si tot nu are bani sa-si ia “Polar” sau “Saniuta”. E o totala prostie. Macar daca si-ar ameninta familia ca daca nu-i da bani.. etc. Dar nu asa.
Sinucigasii (potentialii sinucigasi), daca ar fi destepti si ar avea idee de ce anume vor, s-ar sinucide repede, fara atat tam-tam. Nu dau eu informatii cum te poti sinucide rapid si sigur, se gasesc pe net. Marea parte a celor care nu doar ameninta, ci si incearca, sfarsesc cu cate un picior rupt, cap spart sau diverse alte prostii. Practic “nu reusesc” sa ajunga la un final onorabil. Problema e ca nu vor cu adevarat sau sunt prea prosti sa duca ceva la bun sfarsit.
Am un prieten care a vrut sa se spanzure de lustra, alta modalitate mai simpatica nu a gasit. Tipul si-a uns bine franghia, cum citise undeva, dar nu a luat in calcul ca are 80 de kg si s-ar putea sa nu-l tina. Eh, in prima faza se parea ca a reusit, dar dupa vreo 30 de secunde de zbatut s-a trezit cu jumatate de tencuiala de pe tavan si cu lustra in cap. A avut si fracturi de coaste, o mana rupta, capul spart, etc. S-a lecuit de sinucis de atunci.
Nu sunt psiholog si nici nu incerc sa fiu (decat rar, pentru ceva prieteni, cand am chef si rabdare pentru a asculta), dar daca as vorbi cu un potential sinucigas sunt sigur ca l-as convinge sa se sinucida, mi se pare o idiotenie sa spui ca “viata nu mai are sens, etc “dar sa “nu ai curaj”. Ori vrei ceva, ori iti bagi picioarele in el vrut. Nu dovedesti absolut nimic daca doar ameninti cu sinuciderea, poate faptul ca esti prea prost sa faci sa-ti fie bine sau sa iti pui capat zilelor.
E o atitudine ca de virgina pofticioasa “Eh, m-as f*te, dar numai un pic asa, sa nu ma dezvirginez”.
Postul asta vine ca si completare la ce a scris claudiu.
Very simple recent comments plugin (wordpress) » « Fata de vis, semi-recenzie vestimentara
173 comentarii · Comenteaza »
Reactii pe bloguri