Titlu explicat: in tren, oi. :D
Ieri noapte am ajuns in Timisoara cu trenul, un accelerat care face 8 ore, nu pleaca nici prea tarziu si nici nu ajunge prea devreme. Paraseste Micul Paris in jur de 12 si ajunge in Orasul Rozelor la o rezonabila ora 8, nu iti ia mai mult de 50 de lei din buzunar (cu pret intreg, daca uiti ca mine sa-ti iei reducere studenteasca de la universitate).
Deliciul drumului totusi l-a facut o oaie de om sau un tampit, vesel de altfel, cum vrei sa-i spui, totusi, cuvantul tampit imi pare lipsit de seminificatie dupa ce l-am vazut pe “the dude”. Ma prapadeam de ras ascultandu-l. Nu numai ca incerca sa cante si isi primea injuraturi de la jumate de vagon (fusese dat afara din compartiment, cu un sut in fund – bonus, de catre “o doamna” urcata la Caracal, ca si el, de altfel), dar tipul mai recita si diverse reclame de radio auzite.
“Radio Info Pro. Ai auzit?” Un mos de la mine din compartiment care se lauda cu toate bolile pe care le avea, cu supliment de o operatie pe inima perfect reusita, pentru care mergea la control, sarea de fund in sus de fiecare data cand il auzea. “Ce sa aud ba? Ce sa aud? Lasa-ne!” Tampitul de pe culoar, la replica asta, repeta reclama: “Radio Info Pro. Ai auzit?”. Mosul – crize, apoi isi amintea ca e blonav de inima si se linistea. Eu nu stiam cum sa-mi afund mai tare nasul in geaca si sa rad. Ma prapadeam, nu alta. Tipul continua invariabil cu o jumatate de reclama retinuta “… cu Daniel Buzdugan, la Radio 21″. Mosul mai ca nu scotea flacari pe nas si fum pe urechi, turba, nu alta. “Lasa-ne domne, du-te mai incolo!”. “Radio Info Pro. Ai auzit?” :))
Faza cea mai tare era ca individul dubios, tampit si beat se mai si balansa pe coridor. Statea chiar in fata compartimentului nostru. Noi aveam usa intre deschisa – era cald in draci in tren. Cand se ducea tampitul spre dreapta, ne inchidea usa la compartiment sufocandu-l pe mos, iar cand se ducea mai spre stanga, taman dupa ce invata mosul cu caldura, deschidea complet usa culisanta si lasa sa intre intreg spectacolul de sunete, la volum maximal. In momente din astea ma duceam cu inca un tip, cu care ma imprietenisem, la capat de vagon la fumat, sa putem rade in liniste, ca doar nu eram nesimtiti sa-l surmenam si mai tare pe mosul cardiac.
Cand ne intorceam il prindeam pe asta in faza “Dan Bitman”. Ah, am uitat sa spun. Tampitul vesel avea doua personalitati suplimentare (isi cerea lui insusi autografe si le si oferea) – Dan Bitman si Cristi Minculescu. Si canta franturi din melodii de numa’. Dupa Holograf urma Iris, dupa Iris, Holograf si cate o pauza de “reclame”. Urla ca si Cristi ca un bezmetic inebunind, literalmente, audienta. Eu mai ca nu ma tavaleam pe jos de ras si imi venea sa-l iau de dupa cap si sa-l imit cu un “bu-na searaa pre-teeeeeeeni”, cu vocea dusa doua octave mai sus si dintii stransi. Mosului din compartiment cred ca ii venea sa se dea cu fundul de pamant de ciuda ca nu reuseste sa-l opreasca pe tampit din monologul interior “cantat” cu voce tare.
Spectacolul a durat si a tot durat, a fost mai mult decat a reusit si controlorul sa suporte. Prin Severin l-a luat de o aripa si l-a dat jos. Asta nu stia ce se intampla si il intreba senin “Dar ce gara e asta? Ca eu nu aici trebuie sa cobor! Eu ma duc la Timisoara”. Intr-un final l-a linistit facandu-i o confidenta “Vezi ca mai vine un tren peste o ora, sa te urci si in ala sa dai spectacol” “Da, multumesc – bu-na searaa pre-teeeeeeeni”, a continuat prin gara :))
12 reacţii · Comenteaza · Urmăreste comentariile prin RSS