Am luat bilete de tren, zambete cu ceva prietene vazute prin centru. Am cumparat martisoare, am dat martisoare si m-am indreptat spre posta. Trebuia sa primesc cartea de la curtezana. M-am certat un pic cu doamna cu parul zburlit de la ghiseu, nu vrea sa-mi ofere nimic azi, am mai cumpart un martisor de la ea si i l-am oferit. A zambit multumita, dar tot nu pot primi nimic “pana maine”, degeaba am primit eu astazi instiintarea. Oftez, abia luni pot sa o ridic. Vroiam sa citesc pe tren. Mi-am luat Cotidianul ieri, am ce citi totusi. Eu vroiam cartea ei. Plec fluierand spre casa.

Trecerea de pietoni, ce sa vezi? Merg, zambesc, relaxat, totul pana la jumatatea zebrei. Vine o proasta cu viteza, mare. Peste 70km/h, ca de 1 martie. Trebuie sa franeze, in gand. Semnul si zebra sunt mari. Nu… Prostul nu e prost destul daca nu si …

claxoneaza. Mda. Aceeasi viteza, direct spre mine, claxonand. Ma sperii, fac un pas mare. 5 cm pana la impact. Renault-ul Clio mi-a stes pantalonii cu aripa dreapta. Nu m-a agatat. Vreau sa oftez, nu apuc. Bubuitura. Oglinda din dreapta - tandari, o sa-mi iasa vanataie pe fund. Ma dezechilibrez rau, plonjez pe burta. Reusesc sa nu cad. Ma infigeam intr-o teava metalica de pe marginea strazii. M-a prins cineva in brate, cam ca in filme. In ultima sau penultima clipa. Cateva femei tipa speriate. Ma ridic impreuna cu bunul samaritean. Nu am patit nimic. Ma doare-n fund. Injur de mama focului. Morti si dumnezai. Cineva suna la politie, nu a apucat nimeni sa vada numarul, proasta nu a oprit. ‘zgura ma-tii se mai aude de la un trecator. Faina zi.

Baga-mi-as toata hartia de buda folosita in creierii soferitelor proaste, chiar daca e azi 1 martie. Cah. Blea.