Mi-am amintit in dupa-masa asta, vorbind cu o prietena, de o experienta de acum 4 sau chiar 5 ani, daca nu, chiar mai bine. Eram prin liceu, in mod sigur. Intr-o vara, la sat, alaturi de cativa prieteni din Timisoara, pe un deal… Cum am ajuns acolo?

Pai, cum eram tineri (rau), frumosi (tare) si veseli (pana peste poate) - acum, ca am crescut, ni s-au ascutit calitatile, ne adunam seara de seara in fata casei bunica-mii. Povesteam, spuneam bancuri, radeam, jucam carti pe pedepse (destul de tampite, de altfel) si faceam cam tot ce ne trecea prin cap. Aveam libertatea absoluta. Pe vremea aia aveam eu o boxa imensa (cantarea vreo 25 de Kg) de 60W pe care o scoteam pe geam afara acolo si se auzea cam in tot satul (ce-i drept, nu era prea mare - satul). Asa stiau cativa prieteni care stateau cateva strazi mai incolo ca “Dan a deschis seara”. Ne adunam in fata casei pe la 7-8 si stateam pana tarziu in noapte, pana veneau bunicile disperate ca si-au pierdut nepotii sau ca “Dumnezeu mai stie ce fac nebunii astia”.

Programul zilnic (pentru 70% din noi - eram vreo 15-20 oameni, grup strasnic!) era in felul urmator: trezire la ora 12, mancat rapid, pe fuga, fara timp pierdut cu filozofare despre arta de a mesteca mancarea prea mult, fuga la Balta Neagra (era asa de rece apa incat baietii n-ar mai fi iesit din apa - de rusine), pana pe la ora 5 cand disparea soarele dupa un deal, soare atat de necesar pentru plaja fetelor. :D Apoi 2 ore program de voie - dus, mancare, somn.. fiecare ce apuca. De la 7 era program de fotbal, in fiecare seara, pana la 9, cand trebuia sa fim apti pentru “spectacolul” din fata casei. Prezenta fetelor la fotbal era iarasi obligatorie, trebuia sa existe galerie care sa aplaude sau sa fluiere combatantii.

La ora noua (cu chiu, cu vai) scoateam boxa pe geam afara - aveam oricum 20m de cablu, eram pregatit pentru a o amplasa oriunde ne este noua bine. Din momentul ala incepea spectacolul. Babele de pe strada daca nu intrasera deja in casa (sa ne urmareasca de dupa obloane) se pregateau de zor, vazandu-ne adunati.

Intr-o seara, grupul s-a imprastiat mai repede, in jur de ora 1, era duminica, cativa oameni din grup plecau de dimineata spre casa. Am pasaportat boxa inapoi in casa (tot pe geam) si am ramas cativa mai petrecareti la mine in camera. Am jucat in continuare carti (gen Popa’ Prostu’, Killer, Minti si tot ce era mai stupid si permitea pedepse pentru pierzator) pana pe la ora 3 cand ne-am amintit noi ca Rodica se trezeste in jur de 4, sa prinda nu stiu ce autobus matinal rau de tot. Ne-am gandit noi ca am putea sa o trezim din vreme, sa nu-l piarda, ce naiba? Ne-am postat in fata casei ei si am purces la cantare. S-a trezit (pe jumatate injurand) razand.

Am condus-o la autobus, cantand (cum puteam si noi - erau mai mult urlaturi) I Stand Alone - Godsmack. Vazusem Scorpion’s King cu cateva zile in urma (cu monitorul pe geam, bine inteles), iar melodia era pe soundtrack, ne-a impresionat pentru toata vara. Bun, am dus-o pe Rodica la autobus si am ramas fara activitate. Eram 4, eu, Amalia, Oscar si sora-mea. Ce sa facem, ce sa facem? Hai sa urcam pe un deal si ca cantam in continuare…. Zis si facut. Am urcat pe dealul “Bujorului” si ne-am apucat sa urlam (razboinic si foarte tare) “I Stand Alone” pana ne-au ragusit vocile si reuseam sa facem la fel de urat. La un moment dat ce ii vine lui Osi (Oscar) ?

“Fratilor, eu stiu o chestie care suna si mai mult ca un fel de strigat viking de lupta!”
Noi, curiosi: “?!? Zi-ne! Nu ne tine dom’ne in tensiune”
Osi: “Hadash!”
Noi, in cor, ragusiti ca toti dracii: “Hadaaaaash!!!!”
…”bun, dar ce inseamna?…”
Osi, calm si distrat: “Orange sau Alo pe ebraica…. am auzit intr-o reclama”

:))))

PS: am ramas cu salutul si melodia ca “trade marks” pentru mai bine de un an in cercul nostru….

Hadaaaaash!!!!

UPDATE: Ariel m-a corectat spunandu-mi de fapt ce inseamna hadash - “nou”. Mersi, eu habar nu aveam exact ce e :P

Taguri:Amintiri