de ce? blog

Habar nu am ce vreau sa zic, nu am idei la ora asta. Promit sa vina oda mai pe seara (tot sub titlul asta)

Pana atunci :-* pentru toate femeile, fetele, fetele care se simt femei, fetele care se simt mamici si mamicilor :P la multi ani.

Am ajuns eu (busc, instantaneu si dintr-o data - cum zice cineva) la o concluzie: femeia (termen generic) e pentru mine ca si heroina, daca nu chiar mai “rea”. Nu pot fara ea, oricat de mult as vrea sa o ignor, sa o urasc, etc - si da, da dependenta mult mai mare. Nu o inteleg in marea parte a timpului, mi se pare aberant uneori ce zice si ce face, faptul ca se contrazice, ma enerveaza de multe alte ori, se pisiceste, se alinta, are fite, nu-i place nimic, e geloasa, vrea total altceva decat vreau eu… dar pentru toate astea imi place, asta ii da acel “vino-ncoa” si nu pot fara ea, orice as face.

Povesteam la un moment dat cu cativa prieteni. La un moment dat unul dintre ei spune cat de mult nu-i plac toate “caracteristicile” prietenei lui cu care avea de gand sa se casatoreasca, moment in care un altul ii da replica, sec: “Casatoreste-te cu un barbat atunci!” :))