71 articole din luna martie 2007

NOTA: Pe aceasta pagina vei gasi doar un fragment din articol, fara imagini, pentru articolul complet click pe titlu. (Ordonarea e dupa data)

Fun Timisoara 6 Mar 2007, 14:04

Bucharest – Timisoara, intre n(oi)

Titlu explicat: in tren, oi. :D

Ieri noapte am ajuns in Timisoara cu trenul, un accelerat care face 8 ore, nu pleaca nici prea tarziu si nici nu ajunge prea devreme. Paraseste Micul Paris in jur de 12 si ajunge in Orasul Rozelor la o rezonabila ora 8, nu iti ia mai mult de 50 de lei din buzunar (cu pret intreg, daca uiti ca mine sa-ti iei reducere studenteasca de la universitate).

Deliciul drumului totusi l-a facut o oaie de om sau un tampit, vesel de altfel, cum vrei sa-i spui, totusi, cuvantul tampit imi pare lipsit de seminificatie dupa ce l-am vazut pe “the dude”. Ma prapadeam de ras ascultandu-l. Nu numai ca incerca sa cante si isi primea injuraturi de la jumate de vagon (fusese dat afara din compartiment, cu un sut in fund – bonus, de catre “o doamna” urcata la Caracal, ca si el, de altfel), dar tipul mai recita si diverse reclame de radio auzite.

“Radio Info Pro. Ai auzit?” Un mos de la mine din compartiment care se lauda cu toate bolile pe care le avea, cu supliment de o operatie pe inima perfect reusita, pentru care mergea la control, sarea de fund in sus de fiecare data cand il auzea. “Ce sa aud ba? Ce sa aud? Lasa-ne!” Tampitul de pe culoar, la replica asta, repeta reclama: “Radio Info Pro. Ai auzit?”. Mosul – crize, apoi isi amintea ca e blonav de inima si se linistea. Eu nu stiam cum sa-mi afund mai tare nasul in geaca si sa rad. Ma prapadeam, nu alta. Tipul continua invariabil cu o jumatate de reclama retinuta “… cu Daniel Buzdugan, la Radio 21″. Mosul mai ca nu scotea flacari pe nas si fum pe urechi, turba, nu alta. “Lasa-ne domne, du-te mai incolo!”. “Radio Info Pro. Ai auzit?” :))
mai mult →

(12 comentarii)

Internet 7 Mar 2007, 0:13

Nesimtire, barfe si scandal in blogosfera

Nu mai e un secret pentru nimeni ca Anca (autoarea blogului InnOcente.ro) si Cristi (autorul mai celebrului blog Piticu.ro) fac un cuplu de o buna bucata de vreme. [ Ce nu se stie atat de bine e ca in cuplu s-au acumulat ceva tensiuni in ultima vreme. Pe de o parte tensiunile au dat nastere la un fel de poveste pe blogul autoarei, iar pe de alta la replici taioase si scandal in public (vezi cazul RoBlogFest - Ariel, KillerINC, Groovey, Zoso, Buddha, Cristian Greger si altii au fost martori). - cu tenta personala si probabil nu isi are locul. ] Nu e treaba mea – relatia lor, nu despre asta vorbesc, ci despre incidentul petrecut astazi.

In jurul orei 16 a aparut astazi pe blogul piticu.ro urmatorul text sub titlul “sunt un mare prost”, il redau comform blogsearch (din motive independente de mine pagina respectiva nu o mai am in cache-ul browserului):

Pentru că sunt un mare prost (cel mai mare prost)… merită să plătesc. N-am bani, n-am femeie, n-am casă, jobul e pe ducă… dar eu mă iubesc pe mine însămi. AÅŸtept mesaje la miÅŸto:))

Comentariile nu au asteptat prea mult sa apara, de aici si barfa. Un cunoscut care a vazut blogul respectiv sustine ca aprimit un mass-message pe YM cu linkul la post chiar de la Anca, iubita (sau fosta? dupa cum sustin multi) lui Piticu. Motivele sunt incerte, putina lume crede in veridicitatea postului respectiv sau in faptul ca a fost scris de catre autorul de drept al blogului.

Jumatate de ora mai tarziu apare un alt post pe blog, de asta data si mai aprins ca si subiect de barfa. Din bun simt, nu reproduc textul, afisez imaginea, asa cum se gasea in cache-ul browserului meu, in jurul orei 17.
mai mult →

(27 comentarii)

Fără categorie 7 Mar 2007, 14:34

Telefonul criminal

Episod intermediar din poveste

Am primit intr-o dimineata un telefon anonim: “Carmen se casatoreste maine…”

Dupa ce a plecat Carmen am intrat intr-o perioada proasta a vietii. Cea mai proasta perioada a vietii mele. Cineva imi furase visele si, cumva, sperantele, mai multi “ei” se aliasera impotriva mea. Visele trebuia sa imi ramana, dar mi le simteam sustrase din minte sau suflet. Stie cineva unde se aduna visele si gandurile? Eu uneori simt ca in creier, in minte; atunci cand trec prin prisma rationalului totul, analizez cu cruzime matematica evenimentele, strapung “vraja nepatrunsului ascuns”, cum acuza Blaga, pana la ultima picatura atomica a lucrurilor, iar alteori ma departez atat de mult de sfera asta a oamenilor “cu picioarele pe pamant” incat cred sincer ca totul se aduna in suflet, ca omul e numai suflet. Ma simt rau. Nu vreau sa mai gandesc. Moralul imi e praf, la fel de pulbere ca si speranta de mai bine, proverbiala-mi intr-o perioada. E doua noaptea, cred, nu mai stiu exact.

Mi-am stricat ceasul de mana, altul nu am. Acum nu am habar nici ce ora din zi sau noapte e si nici macar care zi a saptamanii. Cred ca in nepasarea care m-a cuprins am calcat intr-o dimineata pe el. Traiesc de ceva vreme in nepasarea asta, totala, ma intreb ce naiba fac toata ziua. Imi ocup timpul cu a nu-mi pasa? Mi-am dat demisia, nu mai aveam pofta de oameni, de chipuri, de fizionomii ce ar putea sa-mi para cunoscute. Dar am o carte publicata care-mi aduce inca bani, plus chiria unui apartament mic primit de la parinti. Nu am locuit niciodata acolo. Preferasem sa stau in chirie student fiind, desi plateam mai mult decat primeam pe apartamentul inchiriat. Daca stau bine sa ma gandesc cred ca citesc mult, asta fac toata ziua. Ma scufund in romane, ziare, carti si publicatii de toate felurile. Dar nu retin nimic din ce citesc.

Scriu despre ea doar beat, am devenit alcoolic din cauza ei. Sau poate nu, poate din caza mea. Poate sunt masochist? Totdeauna cand beau ma gandesc la ea. Nu vreau sa ma gandesc la Carmen, dar beau si atunci o fac. Nu mai stiu. Ma contrazic si urasc cand fac asta. Imi vine cumva sa plang, din toata fiinta mea, aud undeva in spatele timpanelor un Guns’n Roses cu Don’t Cry, varianta alternativa de versuri, am facut odata dragoste pe melodia asta pusa pe repeat. ” If we could see tomorrow What of your plans. No one can live in sorrow… Ask all your friends” Imi promisese atunci ca nu o sa ne despartim niciodata. Sa o mai cred acum? Ca o culme a ironiei, am deschis radio-ul, noaptea ruleaza muzica veche. S-au gasit sa puna Still Loving You.
mai mult →

(5 comentarii)

Fun 7 Mar 2007, 17:30

Hadash!

Mi-am amintit in dupa-masa asta, vorbind cu o prietena, de o experienta de acum 4 sau chiar 5 ani, daca nu, chiar mai bine. Eram prin liceu, in mod sigur. Intr-o vara, la sat, alaturi de cativa prieteni din Timisoara, pe un deal… Cum am ajuns acolo?

Pai, cum eram tineri (rau), frumosi (tare) si veseli (pana peste poate) – acum, ca am crescut, ni s-au ascutit calitatile, ne adunam seara de seara in fata casei bunica-mii. Povesteam, spuneam bancuri, radeam, jucam carti pe pedepse (destul de tampite, de altfel) si faceam cam tot ce ne trecea prin cap. Aveam libertatea absoluta. Pe vremea aia aveam eu o boxa imensa (cantarea vreo 25 de Kg) de 60W pe care o scoteam pe geam afara acolo si se auzea cam in tot satul (ce-i drept, nu era prea mare – satul). Asa stiau cativa prieteni care stateau cateva strazi mai incolo ca “Dan a deschis seara”. Ne adunam in fata casei pe la 7-8 si stateam pana tarziu in noapte, pana veneau bunicile disperate ca si-au pierdut nepotii sau ca “Dumnezeu mai stie ce fac nebunii astia”.

Programul zilnic (pentru 70% din noi – eram vreo 15-20 oameni, grup strasnic!) era in felul urmator: trezire la ora 12, mancat rapid, pe fuga, fara timp pierdut cu filozofare despre arta de a mesteca mancarea prea mult, fuga la Balta Neagra (era asa de rece apa incat baietii n-ar mai fi iesit din apa – de rusine), pana pe la ora 5 cand disparea soarele dupa un deal, soare atat de necesar pentru plaja fetelor. :D Apoi 2 ore program de voie – dus, mancare, somn.. fiecare ce apuca. De la 7 era program de fotbal, in fiecare seara, pana la 9, cand trebuia sa fim apti pentru “spectacolul” din fata casei. Prezenta fetelor la fotbal era iarasi obligatorie, trebuia sa existe galerie care sa aplaude sau sa fluiere combatantii.
mai mult →

(5 comentarii)

Internet 8 Mar 2007, 10:23

Nou prin bloguri

Greger si echipa voce.ro s-a decis sa tina unul din primele bloguri voce din Romania, cu posturi scrise si recitate, ambele variante fiind disponibile public. Enjoy!

Un tip spune bancuri (un picut cam rar, dar sunt productie proprie)

Un el/ea analizeaza situatia din jur, isi da cu palma peste frunte, zice “foarte grav” si apoi scrie (bine) treaba asta.

Ceva povestioare amuzante, spuse bine.

Oana si Anca se bat pentru care sa fie mai veche in aceasi persoana, iese cam asa.

Cam atat pentru azi. Ah, la multi ani frumoaselor, e ziua voastra doar :)

(7 comentarii)

« Prev1|2|3|4|5|Next »

Blogroll

Arhive

Pagini

Feed partial | Feed complet
9 vizitatori online