Comentarii la: Parfumul camasii

De către: Patris

Patris — Wed, 28 Jan 2009 15:33:04 +0000

Nu te-am mai citit de mult, din lipsa de timp şi pentru că m-am supărat pe tine că nu ai mai continuat povestea. Dar trebuie să recunosc că în postul asta ai dreptate. Şi mie mi se întâmplă de multe ori să deschid dulapul şi să găsesesc rărăcit câte un tricou de-al lui care încă îi mai păstrează mirosul. Îmi afund nasul adânc în el şi îl strâng în braţe ca şi cum l-aş strânge pe EL. din păcate atunci când închid dulapul visul trece, şi realitatea e dură…

De către: black-butterfly

black-butterfly — Thu, 22 Mar 2007 18:47:45 +0000

ce interesant ar fii sa simti in fiecare zi cate o adiere de acest gen,cate un curent de aer imbibat de amintiri placute

De către: de ce?

de ce? — Wed, 21 Mar 2007 13:56:28 +0000

amenintarea ta nu mai e gest de colegialitate, nu te supara. Eu nu m-am mai ocupat de mult de linkuri, sa mai adaug sau sa sterg. Colegialitatea acolo apare, cand ma hotarasc sa mai modific linkurile; atunci caut tot ce am vazut bun in ultima vreme si fac un bilant cu cei pe care ii adaug.

Te-am pus pentru ca asta iti doreai, dar mi s-a parut urat gestul tau. Vorba lui arhi: de acum o sa fac pe bani chestia asta, dai banu’ iti dau link. :|

De către: Matei

Matei — Wed, 21 Mar 2007 13:14:14 +0000

sorry :( dar ma gandeam ca este un gest de colegialitate intre blog-uri. That’s all. Daca nu ti se pare OK blog-ul meu nu imi pune link. nu e musai… [hihi]

De către: de ce?

de ce? — Wed, 21 Mar 2007 12:33:36 +0000

hehe, nu mai exista linkuri din simpatie, cum am pus eu pentru topica si multi altii, dar te pun, daca e musai si ma ameninti…

PS: de fapt, mai mult ma supara ca mi-ai stricat povestea de aici

De către: Matei

Matei — Wed, 21 Mar 2007 11:43:08 +0000

man, facem exchange de link sau va scot si eu pe voi de la blogroll? :p

De către: Iulia

Iulia — Wed, 21 Mar 2007 11:02:41 +0000

Cred ca la mine cel mei dezvoltat simt e cel olfactiv… si pentru mine parfumurile sunt amintiri, oameni pe care uneori i-am ascuns intr-o camaruta a mintii si pe care o adiere cauzata de un necunoscut trecand intamplator pe langa mine mi-i readuce in cel mai neasteptat moment in fata ochilor. :-)