Ascult Alternosfera. Regret ca nu am fost in Club A marti. Beau un pahar de ce am gasit mai tare prin casa, scriu. Mi-e lene sa-mi fac o cafea tare. Prefer 100 de grame de alcool, cat mai am in sticla. Nu am somn. Perna e calda. Imi vine sa sar (si sa urlu, un pic). Imi caut castile. Nu ma mai injura vecinii… Ascult muzica tare. Foarte tare. As canta la chitara, as canta si la bass. Nu am nici un instrument prin casa. Cata, unde-i chitara?!?

M-am pus sa dorm cu multe ore in urma, nu mai stiu cate. M-am intors de pe o parte pe alta de fix 102 ori. Am numarat batai de inima si intoarceri de pe o parte pe alta, de la un capat al patului la celalalt. Mi se pare mic. Nu am avut chef sa-l intind complet. M-am trezit. Ma simt sincer, sunt imposibil de sincer si ciufulit, in acelasi timp. E vreo legatura? “spune-mi”. Imi dau seama ce e cu mine.

Sunt exaltat. Imi vine sa rad, fara sa-mi pese ca oamenii dorm. Ma simt un personaj din romanul Oanei Catina - o hahalera exaltata pe nume Florin. Nu sunt doctor, nu ma cheama Florin, dar seaman cu el. Ma simt ca la prima intalnire, mint, sunt la prima intalnire. Am emotii la intrevederea cu niste oameni cu care nu am vorbit decat pe internet sau la telefon pana acum, prietenii internetici. Un sentiment ciudato-placut. Trebuie sa vad multa lume, traiesc un sentiment de “de abia astept”. Nu-mi place sentimentul, deloc, acum il savurez. O sa rad? Cum o sa reactionez cand o sa cunosc oamenii pe care i-am luat la misto (un pic)? O sa ma injure? Da, am emotii.

Emotia e unul dintre cele mai intense si placute sentimente, pentru mine cel putin. Asupra mea actioneaza intr-un mod miraculos, ma face sa zambesc, sa-mi creasca pulsul si sa debordez de energie. Imi amintesc si acum atatea si atatea prime intalniri, topaiam la propriu inainte de ele. Eu ma indragostesc repede. Ma mai indragostesc si de momente. Eh, acum sunt indragostit de un moment. E indefinit. Dar ma simt bine, toata lumea zambeste in jurul meu cand ma apuca “din-astea”.

Emotia la mine nu se manifesta in modul clasic, nu ma « inchide », ci ma transforma. Ma face sa cant, sa dansez si sa rad in continuu. Profesoara de studii eurpoene pe care nu o mai vazusem (din lene) pana acum, in toata viata mea de student era suparata rau pe mine pana sa ma inatalneasca. E dura si exigenta, are functii importante prin Universitate. Eu abia ma abtineam sa nu rad. Zambeam in continuu. Fara motiv, era prima data cand o vedeam dupa 2 ani de cand am cursuri cu ea. I-am transformat fata ursuza intr-una zambitoare in 2 minute. MI-a spus si un banc. Cred ca am luat 10 la PR din cauza ei.

Poate nu e emotie, ci doar o aniticipare superlativa a ce va urma. Mi se intampla de fiecare data cand fac cate ceva relativ neplanificat, cum e acum. Trebuia sa vin saptamana trecuta prin Bucuresti cu o treaba, s-a anulat. Am zis “asta e”. Ieri m-am hotarat ca vin la Blogfest, fara nicio treaba, de drag. Da, sunt un copil mic, mic de tot, am emotii si ma bucur, nu stiu pentru ce, dar e al dracului de bine. :P