124, 125, 126, 127…

Cine mai citeste Dilemateca vineri? In Vinerea Patimilor, acea vineri in care nimeni nu are timp de nimic, mai sunt atatea slujbe de prins la biserica, atatea cani de aranjat in casa, atatea covoare de batut, atatea farfurii de pus pe masa, atatea cozonacuri de facut. Eu.

Calatoresc cu un autobus al dracului de murdar, stricat si plicticos. Merge 10 km si se opreste. Soferul invoca ajutorul ceresc in semn de disperare, nu-l baga in seama. 10 minute. Acelasi copac in dreapta mea, dincolo de geam. Soferul striga altceva, un fel de sunet barbar de victorie, lumea se prinde ca a castigat lupta cu carburatorul, nu-l bag in seama. Nu-mi pasa de soarta lui, vreau alt pom, de asta m-am saturat pana peste cap. A pornit autobusul. 128, 129…. M-am plictisit de numarat copaci.

Scot ca un bun carturar Dilemateca si ma apuc de citit, de-a-ndoaselea. Recenziile mai au timp, articolele frumoase de opinie de la sfarsit nu. Incep cu literatura in stare pura: Un fragment din Mihai Cantuniari. E mai batran cu ceva ani decat mama, scrie mult mai frumos. Citesc cu placere. Se termina brusc… in curs de aparitie la o editura, bravo lui. O sa-l citesc, mi-a placut. Vad mai departe cum Catalin Stefanescu si scrie, nu doar da din gura la TV. Il respect pe omul ala, citesc cu bagare de seama recenzia lui. De prin pagina 89… poze neclare, fara subiect, intr-un bar de mana a treia. Smucesc trei foi sa trec peste pozele proaste, se ajung la inceput, sunt curios. Titlu mare, cu carlig: Scriitorii in crisma. Suna superb, mai rasfoiesc cateva pagini, ma intorc la articol.

Vad un Matei Florian ca autor [Ocupatie Actor Calificativ 4 (din 7 voturi) Filmografie Filmografie - Actor Bored (2004) - asa scrie mot-a-mot pe cinemagia, am dat copy-paste], ma gandesc ca trebuie sa fie si tipul plicticos. Deci, vad un Matei Florian (imi amintesc ca l-am mai zarit prin publicistica si-mi dau seama ca e) foarte in mana de asta data. A scris mult. Ma mir. Nu reuseste mai mult de doua-trei randuri in mod obisnuit. Citesc primele 6000 (sase mii, sa ne facem intelesi) de caractere din care imi dau seama ca vrea sa intre din subiect din plin (dar pe poarta din dos ori lateral).

Tenta de articol mare, subiect controversat, randurile denota mult stil: multe cuvinte areuncate in vant care sa te duca pe piste gresite, cum ii sta bine oricarui articol ce se vrea mare si puternic, multe expresii alambicate incurcate care sa elimine cititorii neatenti, trucuri scriitoricesti, ce sa mai una-alta. Citesc (aproape absorbit de intinderea introducerii dincolo de jumatatea textului) si imi dau seama ca domnul actor/scriitor/reporter loveste foarte, foarte, foarte (deci foarte) puternic… in gol. Intreg articolul (sau ce Dumnezeu vrea sa fie) nu are nici un fel de subiect, ca si pozele atasate, de altfel.

Suna cam ca si stirea model primita in anul 1, la TAIRS (tehnica adunarii informatiilor si redactarii stirilor): “Intr-un continent de pe suprafata pamantului, intr-o capitala statala, o firma de prestigiu a avut ceva probleme cu plata unui angajat cu familie mare”….

Edificatoarea stire, foarte asemanatoare cu articolul in discutie (Scriitorii in crisma, Dilemateca, nr.11, pag. 85, aprilie 2007, sa nu uitam), dar cu personaje la fel de fictive, putea sa sune si in halul asta: “In Bucurestiul anului 2007, capitala a Romaniei, tara proaspat integrata in UE, celebra firma [nu fac reclama] refuza plata pe ultimele 6 luni ale anului trecut, in valoare de 6700 RON, angajatului Gheorghe Gheorghe, cap al unei familii de 6 membrii, fara alta sursa de venit.”

Culmea, stirea primita ca anti-model arata la fel de rau, iar articolul domnului Matei Florian… cam cum se vede in paginile revistei. Ideea e aceasi, ce face oare diferenta? Sa fie el de vina ca scrie prost? Sa fie de vina cei casre ii publica materialele? Nu stiu, sunt scarbit.

Ma enervez ca mi-am pierdut 20 de minute cu Dilemateca prin niste pagini mai plicticoase decat vorbaria monotona a soferului despre schimbatoare de viteze, carburanti si uleiuri de motor (fara nume). Data viitoare o sa ma rezum la recenzii. Mai bine numaram copaci. 130,131,132…