Titlul initial era “Unde se duc ideile bune atunci cand se duc”, dar dupa primele doua randuri scrise mi-am dat seama ca datorita unui joc de cuvinte mai mult sau mai putin fericit (dar cu valoare estetica, trebuie sa recunosc), imi poate iesi un alt text si ca risc sa ajung sa scriu despre cu totul si cu totul altceva decat mi-am propus. Am apasat insistent pe backspace si am luat-o de la inceput:
Multa lume se plange ca nu exista idei bune, ca la noi nu exista idei bune, ca Romania online duce lipsa de idei bune, ca peste tot apar doar copii ieftine dupa idei mari ale oamenilor mari (sau mici). Nu e deloc asa, daca stai sa privesti mai atent si nu esti tentat sa dai sentinte in necunostinta de cauza. Idei bune apar, toata lumea are idei, tot romanul urla la fiecare colt de stada ori coltisor de internet ca are idei. Partea mai proasta e ca nu le pune in aplicare. Nu pentru ca nu ar fi convins ca ideile lui sunt bune, ori de frica insuccesului (hai, fie si asta), ci din lene. Din lenea de a se face cunoscut cu ideile lui, din lenea de a-si face cunoscute ideile.
Multi considera ca e destul sa aibe idei, cineva-cineva tot o sa le vada, astfel recunoascandu-i valoarea (poate valoarea ideii?). Asa ca face una din doua: ori povesteste cunoscutilor cu multa verva despre ideea avuta, ori o pune pe un blog – scriind cu aceeasi verva – dar nu se intereseaza sa o faca intr-un fel sau altul cunoscuta. E fals. Nu are farmec asa. Blogul cu idei multe, dar fara vizitatori e ca tipatul in perna. Poate ai norocul de a te auzi vreo baba carcotasa prin perete ca incerci sa tipi, baba care sa-ti faca mai apoi reclama falsa, fara sa vrea, doar fiecare intelege cat poate.
Ar trebui sa vina cineva cu ideea de a colecta toate ideile bune care se risipesc (ma refer la intelesul propriu, nu sugerez inca un feed agregator) si a le face cat mai cunoscute. Cum adica se risipesc? Simplu. Se duc niciunde, raman in perna, raman in blogul fara prea multi cititori.
De cine vorbesc? De o doamna profesoara, o doamna profesoara care scrie despre chestii mari, scrie desprte comunicare si intelege viitorul internetic (dar face grave erori de comunicare – nu se prezinta cum trebuie pe blogul personal si nu permite un acces cat mai rapid intre proiectele ei). O doamna care scrie despre lumea noua, a Web ului 2.0 si intrepatrunderea cu sfera profesorala. Ca o face cand mai bine, cand mai putin bine e cu totul si cu totul alta treaba.
* Gender: Female
* Industry: Education
* Occupation: profesor
* Location: Timisoara/Romania : Timis : Romania
Nume?, probabil veti intreba.. Nume nu are? Ba da. Se numeste Gabriela Grosseck si e lector dr. în cadrul FacultăÅ£ii de Sociologie ÅŸi Psihologie, pe specializările Informatică ÅŸi ÅžtiinÅ£ele EducaÅ£iei. A auzit foarte multa lume de ea? Putin probabil (in afara studentiilor sai).
Are o pagina de prezentare (care nu-mi e de loc pe plac, ca aspect si functionabilitate, dar exista) cu linkuri spre proiectele ei. Totusi, de ce spun ca ideile se pierd? Uite de ce. In exact atatea moduri, cate rezultate sunt pe google, se poate ajunge pe blogul ei (plus inca un mod neindexat inca – asa am ajuns eu). E posibil? Se pare ca da.
Imi plac ideile si nu vreau sa se piarda, de astazi va exista inca o modalitate de a ajunge pe blogul ei – un link in blogroll-ul meu. Gabriela Grosseck – profesor. :)
6 comentarii · Comenteaza »