Atunci cand dumnezeul tuturor a creat omul i-a dat dreptul de a alege. I-a dat dreptul de a alege intre viata vesnica si nenorocirea la care suntem supusi noi – viata pe pamant, al dracului de limitata si scurta. Ce a facut omul? A ales placerea de a trai mai putin (mult mai putin) si mai intens. A ales viata limitata pentru ca stia ca nimic nu-i va ajunge la infinit. A ales momentul in dauna infinitului.

Unde e infinitul? Dincolo de de noi, de oameni, de urmasi ai lui Adam, de urmasi ai Evei, dincolo de ceea ce putem intelege in medie. Nu-l vom accede (niciodata) datorita alegerii lui Adam… Ne-am separat definitiv de infinit.

Dar avem altceva, mai presus de infinitul pe care il folosim in calcule matematice, cu limite si integrale. Omul. Omul primordial a inventat iubirea. Iubirea Evei a fost o scuza in fata pacatului. Iubirea a fost o scuza in fata infinitului, in fata vietii vesnice. Adam a spus ca iubirea lui si a Ei l-a indemnat la pacat (viata limitata). A ales iubirea in dauna infinitului. Atunci, oare, iubirea e vesnica?
mai mult →

(16 comentarii)