Daca mai sunt oameni care ma acuza pe mine ca vorbesc prea mult, atunci nu o cunosc pe Ada. Vorbeste, rade, si vorbeste, si rade, si iar vorbeste, si iar rade – e compania delicioasa pentru o cafea lunga, intinsa pe doua ore (foarte) scurte. Nici nu-ti dai seama cand razi si vorbesti cum zboara zatul din ceasca.
Ne-am intalnit astazi prin Unirii pentru a discuta treburi serioase, la o cafea, ca doi oameni foarte seriosi ce suntem. Dar cand partile noastre amuzante si amuzate au iesit la suprafata nu ne-am mai fi oprit. Povesteam, faceam paranteze, paranteze la paranteze si reveneam la discutie… o nebunie, ce sa mai. Norocul a fost ca si-a amintit ea ca ii e foame, iar eu ca am examen, altfel si acum tot in Eclipse am fi.
Am barfit bloggeri si artisti, bloggeri mari si bloggeri mici, tipi ratati si tipe fade, oameni destepti si oameni cu minti crete, n-am uitat nici de politica ori de auto-barfa. Momentele jenante si amuzante trebuie sa fi facut si deliciul chelneritei – ne schimba scrumiera la fiecare 5 minute, desi doar eu fumam. Eu am platit cafelele, iar ea tigarile, oare stie directivele? :D
Nu ne-am facut poze in schimb – asta e pretextul pentru urmatoarea cafea barfitoare, daca nu uit iar aparatul acasa :P
14 comentarii · Comenteaza »