by Marcus

Dupa cum relatam intr-o povestire anterioara, in perioada comunista marinarul roman era pur si simplu umilit prin diurna pe care o primea in timpul deplasarilor in strainatate, diurnă care nu-i permitea nici macar satisfacerea unor momente de relaxare cat de cat decente in porturile in care nava facea escala.

Erau insa si tari, cum ar fi, de exemplu, India, unde, ca urmare a anilor de ocupatie britanica, locuitorii prinsesera gustul licorilor scotiene, in aceste conditii, oferindu-ni-se si noua posibilitatea inmultirii unor investitii facute la tranzitarea Canalului de Suez, valorificabile aproape triplu pe piata neagra indiana. Contrabanda la nivel mic, cu whiskey.

Intr-una din escalele navei in portul Goa (fosta colonie portugheza), pe vremea cind eram Ofiter II, mai frumusel, mai tinerel, mai subtirel si cu multa pofta de viata (singurul item conservat cu bine si remarcabil si astazi), dupa consumarea unei astfel de tranzactii si dupa plecarea cumparatorului, am constatat ca din suma totala incasata (marfa se livra la toptan), lipsea o suta de dolari.

L-am luat pe intermediar (watch-man-ul navei) si in puterea noptii ne-am dus sa-l cautam pe indianul iubitor si distribuitor de Ionica cel Plimbaret si Scotian (Johnny Plimbaretul si ce nume mai poate avea). Dupa mai multe peripetii l-am gasit, omul si-a recunoscut spasit greseala, mi-a dat suma datorata si am pecetluit deal-ul respectiv cu citeva beri baute impreuna. Berile si peripetiile noptii au contribuit la marirea dozei de adrenalina. Ce m-am gandit? Am decis ca cel mai eficace mijloc de inlaturare a surplusului hormonal ar fi o vizita la “fetite”. Zis si facut!

Am oprit un taxi (un scuter pe care puteam sa-l iau in brate cu conducatorul de atelaj cu tot) si i-am explicat driver-ului dorinta mea, plusand ca tanjesc dupa ceva select, dichisit, intr-o incapere cu aer conditionat si multe alte facilitati occidentale. Nu stiu daca sunteti in tema, dar indienii au un tic comportamental care se manifesta printr-o mobilitate expresiva a cutiei craniene in timp ce fac conversatie, mobilitate care iti da senzatia ca inteleg tot ce li se spune…

Fiind stabiliti termenii contractuali (am uitat sa va spun ca intre timp ceasul arata ora 04.00 a.m.), am demarat in tromba cu circa 40 km/h, evitand toate vacile sacre intilnite in cale, spre locul fericirii mele. Loc in care, odata ajunsi, mi s-a dovedit ca indianul intelesese fix pe dracu’ din pretentiile mele europene, singurul lucru priceput perfect de el fiind cuvantul sex.

In fata noastra se intindeau kilometri intregi de plaja la Oceanul Indian (Biana Beach), pe care se aflau presarate niste cocioabe pescaresti, ai caror proprietari, ca masculul Mr. Singh, pentru a-si rotunji bugetul de familie provenit din pescuit, isi scoteau, ori de cite ori aveau ocazia, mandrele neveste la produs.

Acum, faptul fiind consumat si bazandu-ma pe zicala cu vrabia, mâna si gardul, am decis ca merge si asa. Drept urmare, ne-am indreptat spre una dintre colibe, unde, dupa ce tot familionul care dormea in vrac pe o rogojina in “dormitor”, a fost trezit si evacuat de urgenta in “living room” (sub cerul liber) si dupa ce am cazut la pace cu Mr.Singh, sotul “produsului”, care s-a retras strangand cu grija banii, am purces spre zana.

In drum spre “patul matrimonial” (rogojina respectiva, artistic intinsa pe nisipul auriu al plajei), am admirat niste galinacee ce impreuna cu masculul desteptator dormitau pe grinzile de sustinere ale tavanului “palatului placerilor usoare”. Daca tot am ramas la varianta cu “placere pe plaja”, am ales sa le ignor.

Tocmai catre sfirsitul actului respectiv, foarte aproape de punctul culminant, o lovitura destul de puternica, aplicata de ceva contondent in spinare, m-a facut sa-mi pierd brusc respiratia si, o data cu ea, apetitul sexual.

Intr-o fractiune de secunda mi-am si imaginat un Mr.Singh in spatele meu, manuitor manios al unei arme, ca urmare a desteptarii mandriei masculine ranite, fie nemultumit de numarul de rupii primite, cu mare chef de harta. Am intors incetisor si precaut capul (numai la cap sa nu dai stimabile, nu mai la cap nu, Mr.Singh), pregatit sa-mi vand scump pielea made in Romania, si am dat nas in bot cu capra familiei, trezita probabil din somn si aflata in drum spre toaleta. Fi-var caprele sa va fie!

Cu ultimele puteri m-am ridicat tremurand de durere, in ciuda insistentelor Cosinzenei, care dorea sa-si onoreze serviciul platit in avans, cu milioane de dorinte spulberate de o lovitura de copita de capra si inganand ceva ce aducea fie a scuze, fie a “adio si n-am cuvinte”, am iesit.

M-am stapanit cu greu sa nu-l string de gat pe “taximetrist” si i-am poruncit sa ma duca urgent in port, noaptea se cam terminase. Si pana astazi ii multumesc lui Dumnezeu ca am scapat netraumatizat psihic din aceasta aventura terminata inghenuncheat de o lovitura de copita. Erotism indian, ce vrei?

Taguri:Amintiri