S-a inradacinat adanc in practica democratiei socialiste din tara noastra ca toate problemele majore ale dezvoltarii si modernizarii economiei, ale perfectionarii organizarii si conducerii tuturor sectoarelor de activitate, ale cresterii nivelului de trai al celor ce muncesc sa fie larg dezbatute in cele mai inalte foruri ale partidului, ale oraganismelor nationale reprezentative, sa fie aduse cu promptitudine la cunostinta intregului popor. Sub presedintia tovarasului
Traian BasescuNicolae Ceausescu, Marea Adunare Nationala – forul legislativ suprem al tarii – a dezbatut si adoptat documente de mare insemnatate pentru progresul economic si social al tarii, pentru infaptuirea neabatuta a hotaririlor Congresului al XII-lea si Conferintei Nationale ale partidului, pentru realizarea obiectivelor din actualul plan cincinal. [...] La intrarea in sala, tovarasulTraian BasescuNicolae Ceausescu si a ceilalti tovarasi din conducerea partidului si statului, au fost salutati de deputati si invitati cu deosebita caldura, cu indelungi si puternice aplauze.Scinteia, 17 decembrie 1983
Pe vremea cand marele Organ scria cu multa mandrie despre falnicul conducator, atribuindu-i calitati de semi-zeu, laudandu-i fiecare actiune uimitoare, potentand importanta cuvintelor rostite de marele tovaras, eu nu eram decat in faza de proiect in mintea alor mei parinti. A trebuit sa mai treaca un an si cateva zile, pentru a vedea lumina zilei socialiste, in deplina-i glorie si stralucire. Insa simt si acum ca ma doare tacerea celor care vedeau ca ceva nu e bine, care citeau printre randuri, celor care ar fi scris si de rau mare conducator, dar nu puteau, celor care nu-l iubeau.
Ai mei nu cumparau ziare, mult mai putini oameni cumparau si citeau ziare pe vremea respectiva, aveam in schimb un vecin, la etajul 3, care cumpara zi de zi ziarul de partid, convins ca la un moment dat totul o sa se schimbe. Convins ca intr-o zi vor vedea lumina tiparului pagini de ziar care sa dezvaluie raul societatii departe de perfectiune. Nu a apucat sa vada nici macar Revolutia, Dumnezeu sa-l ierte, nu a apucat sa stie ca exista si o libertate a tiparului.
10 ani mai tarziu, totusi, in 1993, pe locul de unde se scria Scinteia, a aparut Jurnalul National. A avut perioade mai bune si mai proaste, redactori mai buni si mai putini buni, dar a ajuns astazi sa fie cel mai citit ziar non-tabloid din spatiul fostei republici socialiste – Romania. Acum scrie de rau la adresa marelui tovaras din fruntea statului. Cauta raul pentru a-l scoate la suprafata, intr-un fel face ce-si dorea fostul meu vecin, proprietar de Skoda crem, mai veche decat timpul – arata raul societatii, nu ridica in slavi conducatorul cu plan cincinal.
Unii spun ca reprezinta interesele unui numit Voiculescu, patron al trustului de presa, altii spun ca redactorii sunt prosti, altii ca e posibil sa aibe totusi dreptate, cert e ca 1 milion de oameni au ales sa citeasca ziarul cu pricina, avand de alege intre atatea si atatea alte publicatii.
PreÅŸedintele Traian Băsescu a decis să treacă ÅŸi Jurnalul NaÅ£ional pe lista indezirabililor, refuzând să mai invite publicaÅ£ia în trei deplasări oficiale de săptămâna aceasta. A făcut-o în trecut ÅŸi cu colegii de la Adevărul, chiar înainte ca ziarul să aparÅ£ină lui Dinu Patriciu.
Jurnalul National, 19 iunie 2007
Revenim oare la presa de partid, care are o unica menire, lauda conducatorului?
UPDATE: Alte opinii interesanrte pe marginea subiectului la Andrei Crivat pe blog
3 comentarii · Comenteaza »