Gandirea e un fel de boala
Cam stupid se orienteaza evenimentele din jurul nostru, sa se potriveasca intre ele la tanc, tocmai atunci cand nu e cazul… Parca acum vreo 2 zile ma certam rau de tot cu o persoana importanta pentru mine spunandu-i ca nu vreau s-o mai vad niciodata si plecam nervos de la mare. Tot atunci, o dorinta parca barbara ma facea sa ma razbunam pe ea pentru toti dracii care-i aveam (sechestrati?) in mine. Parca ieri am aflat ca bunica-mea e pe moarte. Parca tot ieri, la jumatate de ora dupa, aflam ca tata s-a dat cu masina peste cap.
Eu sper inca sa mi se fi parut toate, sa le fi visat ori ceva de genul asta. “Realitatea e brutala” sau “o nenorocire nu vine niciodata singura”?
Nu ma pot concentra, sunt nervos si imi asum o parte de vina pentru tot, poate fara motiv. Imi spunea cineva aseara ca daca toate zicalele sunt adevarate trebuie sa ma gandesc si la cea optimista - banul la ban trage, iar eu sunt intre cei care incep sa castige tot mai multi bani. Mda, numai la asta nu-mi sta gandul acum.
Sau cica “daca te ingropi in munca nu te mai gandesti la ce e in jurul tau”. Bun, dar cum sa te apuci de munca cand te gandesti numai la ce se intampla in jurul tau si te enerveaza pana si faptul ca esti nervos? Cum sa muncesti cand gandesti toate variantele pentru iesirea dintr-o situatie amuzant de proasta. E un cerc stupid de vicios.
Probabil ca sunt mai fericiti cei prosti. Unde e cartea lui Martin Page? Gandirea e un fel de boala…
O sa iti placa...
Loading ...
Cum comentezi?
Vezi si ceva reguli de comentarii pe blog.