de ce? blog

Buticarii nu numai ca sunt cam dobitoci in mare parte, dar mai sunt si nesimtiti. Nu stiu cat patronii, ci vanzatorii. In fine, nu e prost ala care cere o suma, ci ala care o plateste.

Ma duc in miez de noapte cu traseul gat-stomac complet uscat de sete sa cumpar vreo doua beri la doza la un non-stop de prin zona. E un magazin cu vanzatori de treaba unde nu ma enervez de obicei – nu si de data asta. Ma uit frumos prin frigidere, nici urma de Tuborg. Imi sar ochii pe Beck’s – 2,5 lei, pare ok. Cer 3 beri, un Lucky Lights si dau sa platesc. O-suta-patru’s-nu-stiu-cat… Poftim? “Cred ca ati gresit la calcule cu vreo 2 lei…”. Vanzatoarea reia calculatorul tacticos in brate si tasteaza iar, ii iese fix 12,6 ron si ma intreaba ce mai doresc. Aud cu greu si ma stamb vizibil deranjat de muzica prea tare.

O rog sa dea televizorul sau casetofonul cu manele mai incet, ca zbarnaie si peretii (vecinilor) o data cu creierii mei si nu ma pot concentra. Se comformeaza cu greu si asteapta sa mai vreau ceva. “O cartela de vodafone de 6 euro cat e?”, intreb eu politicos si calm, desi inca era destul de tare muzica. Ia cartela, calculeaza iarasi, bate pe casa diverse, se incurca, o ia de la inceput, intr-un final imi spune totalul: patr-sute-nu-stiu-cat, si se grabeste sa-mi ceara o mie de lei. Caaaaat?!? Repeta dar tot nu inteleg patru-sute-cate-mii-de-lei spune din cauza urletelor lu’ Maimuta de pe fundal.

“Nu va suparati, cat naiba e cartela aia de sase euro?”. Se uita stramb la mine si-mi tranteste sictirita un “28 – doua-sute-opt-zeci”, cu cuvintele bagate unele in altele. Ma mir rau si ii explic la fel de calm ca e cam dubios pretul. Nici daca ar fi 4 lei un euro, tot n-ar costa atat (6 x 4 = 24). Ea, nervoasa, ca nu e pretul ei, ca nu l-a pus din burta si ca sa-i platesc 45,1 lei – de data asta inteleg ce naiba spune. “Hei, hei, hei, cum sa-ti platesc?!? Te-am intrebat cat e si pretul e mult prea mare, nu o vreau. Plus ca iar ai gresit grav la calcule, nu vad de ce sa-ti dau tie vreo 10 lei degeaba, nu esti nici frumoasa, nu pari desteapta, esti de doua ori mai lata decat mine, asculti manele si mai esti si nesimtita”. Asta tipa ca a batut pe casa, nu poate sa scoata, ca sa-i platesc si monstruozitati de genul.

O bag “respectuos” in locul ala stamt pe care l-a largit iesind pe lume, ii arunc 13 lei si plec. Nu ii permit sa greseasca de doua ori consecutiv la aceleasi calcule si sa-mi mai ceara un pret enorm pe o nenorocita de cartela. Traversez strada si cer acelasi tip de cartela. 21 de lei. Injur inca o data prima vanzatoare, de data asta in gand, platesc si ma intorc cu draci spre casa.

Asta a fost rabunarea ca am pus-o sa dea manelele mai incet sau nesimtirea unora nu are limite? Blea. Traim in Romania si asta… ne ocupa tot timpul.