Anul trecut era misto. Anul trecut pe vremea asta eram la inceput cu blogul, incepuse sa-mi placa ce se intampla si incepusem sa ma implic cate putin in miscarea asta a valurilor web. Se daduse startul tagurilor, cum le spuneam atunci, lepse acum – erau oameni care stateau la coada sa primeasca un tag, se rugau de tine sa fie “taguiti”, era o onoare sa raspunzi si tu la o provocare care pe atunci trecea prin toata blogosfera – eram si mai putini, e adevarat.
Ideile de taguri erau putine, multe preluate din exterior, cu greu aparea cate un tag, dar cand treceau pe la cativa oameni mai vechi in meserie (cu un blog oarecum consacrat) faceau senzatie – toti isi doreau sa raspunda. Nu ajungeai la ele asa usor, erau reguli stricte, trei oameni sa raspuna, ori cinci, dar fix atatia, nu 100 sau cat te taie pe tine capul. Era ca un fel de joaca pentru oameni mai mici sau mai mari. Toti se gudurau la primirea unui tag. Aveai un boost de 20-30 de vizitatori pe zi, iar la nivelul de atunci era un adevarat deliciu.Abia tarziu au aparut si lepsele autohtone, inventate de unul sau de altul.
Primavara anului asta a fost darnica, au aparut o gramada de taguri dupa ploile de inceput de an. In fiecare satamana mai lansa cineva cate un tag. In fiecare saptamana erai rugat sa raspunzi la multe intrebari, amuzante sau nu. Unele taguri erau mai reusite, altele mai putin, cert e ca au inceput sa apara tot mai multe si mai multe.
Acum e nasol. Toata lumea primeste lepse din toate partile. Unele nu-ti plac, ti se par insipide, seci, ai mai raspuns la ele in alte doua variante, dar parca nu te lasa bunul simt sa le ignori pur si simplu… Cel putin pe mine nu.
Am primit astazi o leapsa politica pe care nu am inteles-o. Ca sa nu fie destul, trackback-ul a venit pe un post personal (extrem de personal spunea titlul postului). E normal? Autorul (ok, autoarea, ca e o ea) – daca tot a vrut sa ma taguiasca, nu putea sa arunce un ochi 2 randuri mai jos la un post despre un politician pe care sa puna linkul, ori pur si simplu pe home-page? Poate o fi lenea de vina, dar atunci de ce sa nu ma impiedice aceasi lene si pe mine sa raspund la tag? E si o logica in aruncatul tagurilor astea.
Tot astazi am fost taguit de Cristian la a-mi alege un loc preferat de locuit. Uite, asta mi-a pacut, dar nu am un raspuns suficient de lung pentru un post, pentru ca, sincer, nu am unul, conteaza oamenii din jurul meu. :)
Ca sa nu fiu antipatic, las leapsa deschisa celor care o vor vrea, de ce sa fortez oamenii sa raspunda? Stiu ca stric jocul cu leapsa, dar timpurile au stricat-o deja.
Guest post: Ce gandesc femeile » « Parazitii. Slalom printre cretini. 2007
7 comentarii · Comenteaza »