Download. Mount. Install. Crack. Play. Bleah. Uninstall. Shift-delete.
Cam asta e povestea mea cu NFS-ul ProStreet. E adevarat ca nici nu am racheta lui nwradu ca sa-mi mearga pe 1280 cu AA 8x. La mine mergea in 1024 chinuit, cu frame-rate cam la limita.
Dar cum sa-i zica ProStreet unui joc care nici nu are strazi? Jocul e facut mai degraba pentru a introduce termenul de cultura a curselor de strada, curse in trecut ilegale, acum legalizate si trecute pe circuit. Sa nu uitam de reclamele din joc, plantate peste tot, pana la exasperarea gamerului. Poate de fapt jocul a fost facut de dragul sponsorilor…
Altfel, cum e jocul? Nicicum. Slab. Neinspirat. Circuite mai mult sau mai putin improvizate si mult gol. In afara circuitelor e desertul si poate sfantu’ Patru, ca altceva – nimic. Unde mai pui ca e un zapacit – un fel de MC – care vorbeste la microfon cat e ziua de lunga (Race Day) de te zapaceste – parca ar fi Geo da Silva. Iti spune numele complet (Ryan Cooper) in curse si in afara lor de iti vine sa-l injuri.
Primele 50 de curse se fac la o viteza incredibil de mica, ai masini mai proaste decat cea a lu’ tata din garaj, care nu depasesc 200 Km/h nici sa le sufli in esapament. Nu ai bani de altele. Cum nu ar fi destul, cursele sunt toate la fel, cu o curba-doua in plus. Ai mult racing in joc, dar e mo-no-ton! Nu mai ai scurtaturi, nu te mai urmareste politia si la draguri trebuie sa-ti incalzesti cauciucurile de innebunesti la startul fiecarei etape din cursa – si sunt cate 3, nenorocitele!
Singurul lucru bun e ca au reintrodus damage-ul, damage pentru care toata lumea a iubit la nebunie Need For Speed Porsche. Dar e prost si damage-ul. Trebuie sa dai extraordinar de tare in perete ca sa-ti faci praf masina, altfel ai doar damage vizual in mare parte. E adevarat, te costa scump distrugerea masinii, dar merita pentru a vedea, dupa 7 ani de Need for Speed cu pereti de gelatina, masina cu spoilerul atarnand, o roata in minus sau parbrizul lasat pe jumatate inauntru.
Muzica e dragutica, dar monotona. Mult rock, multe chitari, dar toate suna la fel. Jocul nu mai promite sa lanzeze un hit ca Fever for the flava – Hot Action Cop sau The Only – Static-X, melodii pe care chiar iti vine sa-ti calci masina (in picioare – ca sa mearga mai repede).
Altceva. Lipsesc tipele de Need for Speed! Unde s-au dus povestile mai mult sau mai putin reusite din trecut? Nu mai exista cut-scene-stories. Nu mai exista intriga, ura intre gasti, intre tine si politisti, tipa buna care isi lasa sanii peste geamul lasat din dreapta, nimic. Tipele dau startul si atat, poveste ba.
Ca sa fie totul si mai imputit, exista un meniu de eventuri exasperant, chiar citeam pe un forum cum intreba un tip daca il poate ajuta careva sa-si dea seama pe ce naiba trebuie sa apese ca sa treaca mai departe. Apesi in stanga, in dreapta, in sus si in jos, in toate partile ca sa navighezi de la un event la urmatorul, nu are nicio noima meniul ala.
Need For Speed ProStreet e doar un alt joc de racing, mult mai slab decat precedentele, cu cerinte grafice care nu se justifica in joc – nu e nimic de vazut; e bazat pe o idee proasta, adresat mai degraba celor care chiar participa la curse legale decat celor care ar vrea sa se distreze conducand. Vorba celor de la Gamespot care l-au notat cu 7.0 – singura chestie ce distinge Need For Speed ProStreet de alte jocuri de racing e cantitatea impresionanta de reclame din el, atat.
Nota: nu faceti ca mine, nu downloadati jocul, cumparati-l! (ca sa aveti un motiv in plus de oftica)
17 comentarii · Comenteaza »