Blog > Opinie >

Generatia ratatilor

15 mai 2008 - 22:21

Noi astia care visam mii si mii de euro salariu, noi astia care avem mii de euro, dar ne-am mai dori 1.000 in plus, noi astia care am terminat o facultate din 2000 incoace, noi astia care renuntam la facultate pentru job, noi astia licentiati, masterizati si doctorati pe banda rulanta, noi astia care lucram la o multinationala, noi astia care avem telefoane mai scumpe decat tot salariul parintilor – pe 2 luni, noi astia care nu mai avem timp in afara jobului, noi astia, corporatistii in devenire si in general,… suntem toti o generatie de ratati.

Suntem ofticati din orice, suntem morocanosi, posaci si ne punem picaturi cand avem ochii rosii. Ne enerveaza cei care sunt la fel de suparati ca noi, ne enerveaza si cei diferiti. Injuram mult, dar suntem credinciosi. Salvam Rosia, Vama, natura si tot ce mai e de salvat printr-un mail sau o plimbare intr-un weekend cu masina pana acolo. Ne pasa de tot ce e “eco”, de viitorul copiilor si al omenirii, dar avem becuri aprinse non-stop si un motor de 2.0 litri la masina.

Lucram in nestire, visam promovari si un bonus la salariu, dormim putin, fumam, bem cafele si energizante de ne zapacim creierii, dam banii pe prostii, pe jucarii care sa ne dea inca putin timp, pe mese proaste in restaurante costisitoare, dar aproape de job. Ne cumparam masini mai scumpe decat ne-am putea permite doar pentru iluzia apartenentei la o clasa sociala creata artificial, ne imbracam cu haine idioate, incomode, care nici nu ne stau bine – la fel ca toti cei din jurul nostru.

Ne cumparam apartamente fara sa le vedem in nu-stiu-ce-complex ca-o-conserva la cativa kilometri de oras. Platim rate 50 de ani de acum incolo. Dormim putin, ne doare capul, ne tremura mainile, ne promitem ca vom avea mai mult timp pentru noi, ca vom face mai multa miscare, ca vom sta mai putin in fata calculatorului, ca vom merge intr-o zi pe jos.

Ne place jobul pe care il avem, corporatia e mama si tatal nostru, corporatia tine loc de familie, de prieteni, de iubiti, de amanti, de tot, ne da bani pentru tot ce vrem sa cumparam si asta e tot ce conteaza. Nu stim alte reguli in afara corporatiei, nu ne intereseaza altceva, nu vrem altceva. Ne simtim impliniti. Nu stim altceva in oras decat drumul spre job, inapoi spre pat si vreo 2 cluburi. Nu vizitam nimic decat in team building.

Pentru ce? Ca sa ajungem niste legume terminate la nici 40 de ani? Ca sa ne facem scrum inca inainte de a incepe sa ardem? Pentru a ajunge intr-un pod imaginat al unei ierarhii sociale?

Ce o sa raspunda copiii nostri, stiind ca toata viata nu am facut altceva decat sa ne gandim cum sa platim rate, cand vor fi intrebati ce suntem noi?

Niste ratati…

UPDATE: Un alt articol pe aceasi tema.

»   «

95 reacţii · Comenteaza · Urmăreste comentariile prin RSS

  • BlindGirl

    ma bucur ca din zecile de categorii de acolo nu ma incadrez decat la aia ca am terminat studiile dupa 2000 :D Si sper sa nu iau si eu vreun virus din asta ca am identificat toate caracteristicile expuse de tine la cei din jurul meu. Presimt ca maine iau o tai pe dealuri inafara orasului la o “decontaminare” :P

    Raspunde · link
  • Licaon

    da ma, toate generatiile au crezut ca fac ce e bine pentru ei/copii lor la vremea lor
    acum e corporatia, atunci era uzina, era campul

    deci toata omenirea e ratata!? nu ca ar conta prea mult….

    Raspunde · link
  • bazilide

    hai ca dramatizezi, o fi viata o capcana cum zicea amicul schopenhauer, dar nu toti avem ADN-ul tipei de la ernst&young sa murim de munca

    faza cu eco e chiar haioasa, mie imi pasa de subiectul asta la nivel de bun simt, in rest…adica eu sa mananc la becuri de 40 de vati si sa merg cu bicicleta in timp ce autoritatile ii lasa pe unii sa taie hectare de padure…

    Raspunde · link
  • narcis corvette

    bazilide adica ceva de genu “da` ce io iz mai prost”…
    Postul e foarte bun, imi pare rau de situatia ta si nu o sa iti spun “daca nu iti convine locul de munca de ce nu pleci” pentru ca realizez ca nu e asa de usor.
    Iesi la o bere cu prietenii si nu te mai gandii la asta….asta e cea mai buna rezolvare la probleme.

    Raspunde · link
  • macabroo

    N-o sa zic ca ai dreptate, zic doar ca dau din cap. Mai multi oameni care vor sa-si ia gatul unul altora si mai multa incrancenare ca acum n-am vazut niciodata.

    Raspunde · link
  • Alexandru Petras

    si solutia mon cher? … si solutia?

    Raspunde · link
  • Ciobby

    sa ramanem toti la mare …

    Raspunde · link
  • Corina

    So very true…. Fiecare cuvant este o descriere perfect realizata a unei realitati care exista si e a noastra. Cel putin si a mea. Nu cred sa existe vreo solutie. Adica exista, dar fiecare si-o face pentru el. Tre’ sa fim si putin individualisti si individualizati prin ceva, nu?

    Raspunde · link
  • John

    @Catalin – incepe sa faci tu regulile.

    Primul pas – nu lucra la companii mari (o zic din experienta).
    2: daca ai o idee buna, de ce nu iti faci o afacere? Daca merge, tu o sa-ti faci programul. Daca nu, e o experienta buna pe viitor (rar iti iese prima afacere, dar mai incearca).
    3: don’t be “the carrier” type. N-are rost sa lucrezi cu 2-3 ore in plus pe zi pentru 200-300 RON in plus sau pentru aprecierea altora din companie (a celor “de sus”). Poti sa te apreciezi singur – faptul ca tu vei lucra 8 ore (sau mai putin :P) si ca se uita altii la tine urat, so what? Fa-ti treaba, fii eficient, si have a life!

    Best,
    John

    Raspunde · link
  • Catalin Tecaru

    Dupa cum zice si Alexandru mai sus, Solutia????? Un stil de viata alternativ care ar putea fi? Ai foarte mare dreptate aici dar nu vad cum am putea supravietui altfel. Societatea ne tine captivi ? Cum poti sa evadezi? Nu te mai duci la munca si stai si mori toata viata de foame? Chiar nu vad cum am putea trai altfel.

    Raspunde · link
  • Digital Hobbit

    Uite o modalitate prin care poate iesi din bucla. “10 Reasons Gen Xers Are Unhappy at Work” si m-am gandit ca se inscrie in acelasi subiect. Contemporanii occidentali ai parintilor nostri se pare ca au gasit solutia. Ar fi penibil ca Y sa greseasca unde X deja a vazut eroarea.

    Raspunde · link
  • Ioana

    Pe undeva ai dreptate…E un iures in care traim. E un iures pe care insa ni-l alegem. Eu nu lucrez intr-o multinationala ci am firma mea…si cateodata alerg atat de mult incoace si incolo incat uit ca mai trebuie sa si traiesc…pentru mine!

    Din pacate traim pentru prezent si nu pentru viitor. Ne zbatem sa AVEM acum…nu sa cream si sa construim pentru viitor!

    Sunt si e adepta curentului “eco” si ma enerveaza toti cei care nu se gandesc la ce va aduce in viitor risipa de apa sau gunoaiele. Dar eu nu sunt pe principiul “de ce sa fac eu asta daca ceilalti oricum taie paduri si arunca gunoaie”. Pentru ca daca eu fac asa…si mai sunt inca 2, 3 ca mine, si invatam si pe altii, si ne educam copiii in spiritul asta…poate o sa se schimbe ceva!

    Raspunde · link
  • anonim

    Societatea in care traim este foarte dura si competitiva, iar multinationala inseamna munca de dimineata pana seara. Suntem doar numere de legitimatie si daca incercam sa gandim logic sau nu suntem de acord cu parerile sefului, concedierea este gata.
    Multinationala= munca pe rupte, supunere totala din partea angajatilor, invidie intre angajati, coruptie si trafic de influenta la nivel de management, pile.
    Iar timpul trece si dupa cum bine ai scris, ajungem legume terminate la nici 40 de ani.
    Ai 23 de ani? Ai un blog foarte interesant. Mult succes.

    Raspunde · link
  • CLaudia

    E greu sa-ti imaginezi ce vor crede cu adevarat copii nostrii… Mai mult ca sigur o sa fie nemultumiti ca parintii lor vor fi deja batrani cand ei vor termina liceul… In rest, la cum evolueaza lucrurile, cu stilurile din astea “emo” si ce-o mai urma dupa, s-ar putea sa nici nu mai contam pentru ei :D

    Raspunde · link
  • Gabriel

    Eu fac parte din aia care s-au lasat de facultate ptr job si mereu mai doresc 1000 in plus:) Iar apropo de legume la 40 de ani…in bucuresti poti sa stai si in casa si sa nu faci nimic ca tot leguma ajungi asa ca ai de ales cum iti petreci timpul…Imi place filosofia din articol dar nu cand vin ratele la banca ca apoi ma duc la munca sa imi dau ficatu…si apoi mai ma intorc si acasa si lucrez la proiectele personale …ce sa faci …viata de leguma

    Raspunde · link
  • Mircea Scarlatescu

    Dramatizezi putin, dar sunt lucruri pe care trebuie sa le luam in considerare ca fiind ingrijoratoare.

    Doar ca sa nu uiti, fiecare generatie se trezeste ca la 15-20 de ani are vise de marire, la 20-30 incepe sa nu le indeplineasca iar peste 35-40 de ani se resemneaza. Nu suntem singurii, nu am inventat noi asta.

    Restul… e filozofie ;)

    Raspunde · link
  • Crusher

    ..toti incercam sa facem ceva bun in viata, sa fim amintiti.. prea putini reusim.

    Raspunde · link
  • Gandul

    Cativa au spus aici in commenturi ca dramatizezi, eu cred ca nu ar trebuii sa generalizezi spunand “suntem”, incercand sa ii faci pe altii sa se simta prost si sa realizezi in timp ce citesti aceste cuvinte ca ESTI, ceea ce scrii, ceea ce simti, si gandesti !

    Raspunde · link
  • pliscu

    @Gandul: ideea e sa invatam din greselile altora, sa nu ne regasim in aceste randuri

    Raspunde · link
  • l

    in istoria mea de amploaiat am dobandit, mai mult fara sa vreau, o fantezie despre care, in sfarsit, pot sa spun ca am avut ocazia sa mi-o exercit… si cu toate acestea nu stiu de ce nu am facut-o…
    ma refer la ocazia de a putea refuza un job mai banos decat cel care il ai in mod curent…
    dar nu doar sa il refuzi … ca asta e usor… ci sa le razi in fata tipilor alora de la resurse umane care te intervieveaza…
    asta e tare…
    sa le razi in fata si sa le zici ca te stergi la cur cu cei 500 de parai in plus la leafa pe care ti-i propun..
    sa le zici: da ma! …
    ma pis pe corporatia voastra si pe cultura voastra corporatista… pe meniu’ ala pe care il aveti atarnat toti in cubicul si in care scrie ce o sa mancati toata saptamana… pe tabla aia alba cu carioci pe care nu scrieti niciodata nimica, pe memoul ala in care scrie cate plicuri cu ceai va da compania, pe costumele voastre de doi bani cumparate de la house of art, pentru care firma suporta jumatate din pret, pe legitimatiile alea atarnate la gat pentru care nu aveti macar demnitatea sa le dati jos in metrou, pe fetzele voastre de zombi cu dintii ingalbeniti de prea multa cafea cu gurile mirosind a bolnav de stomac si orbit, pe colegele voastre de munca pe care visati sa le futeti la teambuilding, care isi pun taior scurt ca sa compenseze faptul ca nu au primit o floare de la 8 martie, pe loganul pe care vi-l doriti atat de mult si pentru care corporatia e dispusa sa va crediteze avansul, pe toti limbricii stresati care plimba hartii intre human resources, marketing, internal communication si public relations, visand la un apartament in rate in berceni, pe meeting room, water cooler, shredder, stappler, bussiness trip, incentives si toate chestiile pe care nici nu mai stiti cum se numesc in romaneste, pe cana cu “sefu are intotdeauna dreptate” sau stiu eu ce alt rahat, si pe viata voastra care seamana cu o copie xerox, dupa o copie xerox, dupa o copie fax, dupa o copie fax… … …

    nu am avut curajul sa le-o zic… le-am zambit totusi tamp…

    in schimb o sa merg cu bicicleta la munca, o sa descarc muzica de pe net la munca, o sa ma imbrac cum o sa vreau, o sa dau telefon si o sa zic ca sunt bolnav daca nu o sa am chef sa merg la munca, o sa stau cu picioarele pe birou, si o sa intarzii pentru ca am avut de terminat un nivel pe playstation.

    si o sa iau 500 de parai mai putin.
    merita… crede-ma pe cuvant…

    Raspunde · link
    • silvia

      Misto, regret ca abia acuml-am citi cind a murit tipa asta care cica s-a sacrificat pe altarul muncii. Eu, ca femeie, am o intrebare, da’ barba’su Ramonei Ciciu ce facea, unde era si ce zicea el cind femeia lui intercationa cu compania mai mult decit cu el? Probabil ca o cunoscuse intre timp pe Manuela, cea buna si la indemina.

      Raspunde · link
  • slim

    Pacat ca e unul dintre locurile de munca cele mai decente dar care in timp te transforma intr-un snob si ai impresia ca acolo curge lapte si miere. Faceti bani copii si apoi puneti-va demisiile la ei si plecati oriunde altundeva si macar asha cei mici care vin din urma vor avea salarii mai mari asha cum ati avut si voi cand v-ati angajat. Cresterea salariilor se face prin santajarea firmei nu prin competenta decat daca chiar ii ai la mana si tot la santaj se rezuma.

    Raspunde · link
  • Cristi Roman

    Ma, hai in Irlanda. E verde si frumos:).

    Raspunde · link
  • Dan

    Se pune intrebarea: ai renunta la viata asta de “ratat” ? Daca da, de ce ? Daca nu, de ce ? Adevarul trist e ca, indiferent ca ai mii de euro, sau traiesti de azi pe maine (bineinteles, preferabil e sa ai mii de euro…), esti in postura unui soarece in labirint: ori gasesti drumul spre papica, ori mori de foame.
    Exista solutii probabil si tin de sistem, dar nu le vad viabile in viitorul apropiat…

    Raspunde · link
  • Victor

    Bine zis!Dar prea arde!

    Raspunde · link
  • Narcis Corvette

    dar vezi paradoxul, va plangeti ca nu aveti timp dar aproape toti aveti blog…care mananca ceva timp cu posturile, editarea etc…

    Raspunde · link
  • Diana

    Si solutia? …

    Raspunde · link
  • aprozarnet

    bv

    @diana: solutia.. e pe pasi; iar pasul cel mai important(pt ca e si primu)
    E CONSTIENTIZAREA

    Raspunde · link
  • Mihai

    ba, tu parca erai freelancer :D

    Raspunde · link
  • khellina

    La mine in corporatie exista departamente si subdepartamente. Exista fostul subdepartament cu oameni de varsta mea, cu care ies seara la bere si oricum nu vorbim despre munca, pentru ca nici la serviciu nu vorbim despre munca, ci tot despre “luna si stele”. Si alte departamente si subdepartamente (ca unul din cele in care m-a mancat pe mine sa plec si sunt acum acolo…) unde oamenii au in jur de 30 de ani, casatoriti sau in curs de, copii acasa, rate la banca si ciocul mic. Stii ce mi-a zis “my buddy” – alocat de sef – vineri: “Tu esti foarte vesela si iti place sa te manifesti. Invata sa fi mai rezervata si sa taci.” Ce mi-a zis acelasi cand am aparut intr-o miercuri dimineata chiauna, cu ochii rosii, cu ghiozdan si skateboardul pe spate: “Mama, ce misto, vreau si eu!” De ce sa ma dau in aceeasi barca cu ei? Sa imi schimb hainele ca sa fiu mai “office”, sa imi schimb atitudinea ca nu ma suporta ei ca sunt mereu vesela? Pentru ce? Vin la 9am, plec la 6pm, imi fac targetul, v-am pupat! Eu nu mai incerc sa schimb nimic… S-au pierdut, nu isi au seama, poate ca nici nu vor sa isi dea seama. Asta e alegerea lor, sa si-o asume si sa suporte consecintele.

    Raspunde · link
  • de ce?

    mihai: sunt inca, dar ce? nu pot sa scriu un text? :)))

    Raspunde · link
  • Florin

    Ai apărut la “Revista Presei” pe europafm.ro
    http://www.europafm.ro/stiri/i.....tiri=16462

    Raspunde · link
  • de ce?

    florin: mersi

    Raspunde · link
  • duke

    ha ha ha. Si eu am terminat fac in 2000, dar nu am rate, stau cu chirie, nu am masina, nu lucrez in coroporatie. Sunt salvat. E bine sa stai deoparte sa vezi gloata cum se autodistruge. ( malefic laugh!)

    Raspunde · link
  • Adi

    ai perfecta dreptate.

    Raspunde · link
  • insider

    Asta probabil a fost scrisa ca o satira, de catre cei fara facultate sau fara job, care pe ascuns viseaza la o viata pe care aparent, o ia la ‘misto’.

    Se poarta de grija altora prea mult in tara asta, o sa ajunga o tara de demagogi, de bloggeri ratati fara viata sociala si sexuala.

    Singurul ‘contact’ de care o sa se bucure o sa fie cel din yahoo messenger etc..

    Raspunde · link
  • Angelika

    Din pacate asta e marele adevar. Eu sunt adolescenta,dar ii privesc pe cei din jur si-mi dau seama ca articolul asta e mai mult decat adevarat. Sper sa nu ma regsesc si eu, peste cativa ani, in aceasta descriere.

    Raspunde · link
  • Dorin Palanciuc

    Asta e trendul se pare: ne plangem. Ce naspa e sa traiesti azi, ce loseri sunt toti (eu sint mai putin loser, ca m-am prins care e hiba). Cred ca am citit vro 20 de materiale in 2 luni, toate cu acelasi content.
    Guys, faceti un exercitiu de imaginatie. Postati si voi un material despre cum ati vrea sa fie viata voastra.Sa-l vad si eu pe ala care o sa scrie asa:
    “Mi-as dori sa traiesc intr-un sat in Baragan, in curu’ gol. Sa mananc numai legume proaspete cultivate de mine si din cand in cand sa ies la vanatoare de iepuri. Nu vreau mobil, computer, masina, as vrea sa am un magar mic. Nu vreau baie si apa curenta, voi face baie in lumina asfintitului, intr-un canal de irigatii.”

    Ia ghici: femeia o sa te lase in urmatoarele 15 secunde pentru ca nu ai viitor, pantaloni si mai si mirosi a partz de magar. O sa iti petreci trei sferturi de viata vanzand legume in piata din Urziceni, ca sa iti cumperi o bicicleta, pentru ca daca apari cu magarul la discoteca din sat, ajungi sa dansezi singur.

    Numai ca noi stim asta. Asa ca toti in secret visam sa locuim in Bucuresti, unde sa circule o singura masina – a noastra, populatia sa fie alcatuita in mod rezonabil din top-modele sumar imbracate care sa strabata orasul pe biciclete, si fiecare petec de asfalt si groapa din asfalt sa fie inlocuite cu gazon. Job-ul ideal dureaza 3 ore pe zi, intr-o cladire cool, cu 24 de etaje si cu terasa cu piscina, unde in fiecare zi, un sef care munceste mai mult ca tine te cheama la el in birou si te anunta ca ai fost avansat si acum ai salariul mai mare decat al lui pentru ca ai castigat campionatul de Counterstrike pe departament.

    Asta visam, uneori fara sa ne dam seama. Ce primim de la viata in schimb seamana mult cu ce ai postat tu aici. Multi ne incadram lejer in tipare, dar asta nu inseamna sa fii ratat. Mai intrebati-va parintii, acum 30 de ani reteta succesului era sa gasesti paine si carne la alimentara. Acum 130 de ani erai un invingator daca te nasteai intr-o familie care te putea trimite la scoala. Sincer, prefer sa fiu un ratat astazi. Asa ca va rog frumos, mai usor cu lamenturile de manea. Bagati ceva rock…

    Raspunde · link
  • Rinocerbul furios

    Domnul Dorin Palanciuc are mare dreptate, nu pe toata, dar are.

    “Viata-i grea, ne-am vandut sufletu’ corporatiei pe 3 bonusuri s-un laptop.

    Vaaaii, ne ratam, life sucks and then you dieee si copiii, cum ne vor privi …

    Ehhee, “la tăţi ni-i greu “…. ;) :-)))))))))))))

    Raspunde · link
  • Cristi

    Incet, incet o sa ajungem niste roboti, putin mai au timp de altele in afara de munca , mancare si somn.
    Ne bucuram de bancurile si link-urile trimise pe mail sau mess.
    Cam asa decurge viata noastra in ziua de azi.
    Aglomeratie, munca, stres.

    http://www.dezmembrari-masini.com

    Raspunde · link
  • EU

    Esti un cretin neicutza draga. Du-te si te impusca. Inainte sa ajungi o leguma la 40 de ani. De fapt, cred ca mai mult de 12 ani nici nu ai. Si daca ai pisica …

    [admin edit: nu spama aiurea]

    Raspunde · link
  • Petra

    Da..si ce ne-am face daca toti ne-am trezi dintr-o data boemi? Sa nu ne mai pese de rate, de locuri de munca? Sa fim nemultumiti de job, dar multumiti de societate? Sa ne gandim ca nu trebuie sa platim o rata cand putem folosi banca din parcul al’ mare din oras si sa fim fericiti cu asta. Pozitia actuala a oricarui om intr-o societate e bine definita, de la primul boschetar la ultimul manager, de la cea mai de jos treapta sociala la cea mai inalta.
    Si totusi..ne rasculam si spunem ca nu e ne place asta, nu ne place cealalta. Asa e de natura umana. Pana la urma, ori acceptam, ori ignoram, ori ne rasculam.
    Dar te intreb cum te-ai mai pozitiona tu intr-un mediu plin de oameni care nu au rate, nu isi doresc o continuare sociala si carora nu le pasa de aceste chestii?
    Atunci cand te vor intreba copiii cine esti sper sa spui ca ai muncit o viata in exterior cu o viata interioara mirifica.

    Raspunde · link
  • ZETTA

    Extreme.De la “robotismul”din multinationale-ce trist! si,pana la circulatia pe magar-ce putin!Arta este de a gasi ECHILIBRUL!Nu oricine sau mai exact,cei mai multi nu stiu sa il gaseasca.Intr-adevar,totul incepe cu CONSTIENTIZAREA:ceea ce esti,ce ti se potriveste si,unde vrei sa ajungi:robot,simplist,om implinit pe toate planurile care ne definesc(social,profesional,sentimental,sexual).De oriunde ai incepe,e nevoie sa constientizezi(real,obiectiv).Cei mai multi nu sunt in stare nici macar de asta.Cum atunci sa gasesti solutii de implinire?Te felicit pentru ca, faci parte din cei putini care,macar constientizeaza si,urmeaza sa gaseasca SOLUTIA potrivita “personalizata”.Depinde de fiecare si,este valabil pentru sine.Fiecare dintre noi este unic(personalitate,dorinte,asteptari,capacitati,etc).
    Eu nu cred ca,”dramatizezi”sau ca,esti un bocitor.Ai enuntat doar o realitate trista si,ai vrut sa afli opinii.E bine daca ai fi avut cu cine?!Te-ai convins cati dintre cei care au raspuns,nu sunt constienti de aceasta realitate.O vorba din intelepciunea populara zice:fericiti cei saraci cu duhul.Pana una-alta,bucura-te ca,nu faci parte dintre acestia.Macar ai constientizat,te revolti si,cauti solutii.Nu e usor deloc dar,e mai bine decat sa te complaci.Deja,poti fii sigur ca,ai niste atribute certe ca sa faci asta:curaj,tarie,ambitie.Si,astea in sine te fac “viu”.
    Eu sunt trecuta bine de 40 de ani,am prins si vremurile “intunecate”si,tin pasul cu vremurile astea(am mai facut o droaie de scoala,am schimbat job-uri la greu,am ajuns aproape sa fiu “rob”la firma mea)deci,stiu despre ce se vorbeste in propozitie,am elemente de comparatie si,multa experienta adunata.Pot afirma cu tarie ca,cel mai valoros statut este cel care,te face propriul tau stapan si,sa mai ai si resurse sa te bucuri!Robia nu face bine decat celor care,nu pot mai mult insa,e propria lor alegere(pe puterile lor).Tine de demnitatea de om a fiecaruia.Nu se pot da retete dar,mie mi se pare foarte trist ca aceasta generatie este de prea multe ori mai “obosita”decat cei din generatia mea.Nu aveti tinerete,nu aveti bucurii(autentice!),nu puteti fi “rebeli”sau “boemi”,nu aveti vlaga.
    Dar,cei ca tine pot schimba asta incat,prin exemplul personal, sa faci din copii tai,oameni si nu roboti!Care sa stie sa aprecieze/sa se bucure in egala masura si de un Lamborghini si de un magar.
    E un target dificil dar,nu imposibil.Bucuria realizarii va fi cu atat mai mare,in special pentru ca,e nevoie de o calitate umana deosebita pentru realizare.
    Succes!

    Raspunde · link
  • Ana

    Vezi, draga dece, de aia zic eu ca e bine in invatamant… Nu am multi bani… dar timp e cat cuprinde…. :D, concedii, vacante, zile libere…

    Raspunde · link
  • Murderizor

    So much money you can even count… Pardon… atat de putin timp liber incat nu reusim sa cheltuim banii de pe o luna pana luam urmatorul salariu… Si cand cheltuim… cheltuim pe mancaruri ciudate si dulciuri… pe nimicuri… Sau pe rate. Oare voi reusi sa achit ratele inainte sa mor? Sa simt si eu ca locuiesc in casa meau, ca nu mai am alte obligatii in afara de gaze, curent an’ shit…Pai.. cam odata cu ratele vin si copiii, deci no chance…Facem credite de refinantare pt k altfel nu se poate… Observati cat de lipsit de coerentza am ajuns. Nu mai pot lega 2 cuvinte, am lapsus-uri mai multe decat cuvinte in fraza… N-am fost asa mereu.

    Treaba e cam asa: catziva mahari au banet gramada (fond de investitii) si isi leaga de locul de munca o intreaga ierarhie de sclavi care muncesc pentru cresterea bogatiei unei maini de oameni. Sunt controlati la nivel de continut de e-mail, de messenger, de site-uri vizitate, de alte aplicatii, pt ca nu cumva sa isi permita sa traiasca si pt ei, sunt testati cu poligraful, sunt verificate telefoanele mobile de servici, ca nu cumva sa le foloseasca abuziv (adik in interes personal), sunt pacaliti cu “beneficii” de care n-au cand sa se bucure, sunt trimisi la teambuilding-uri imbecile si training-uri cu care sa-i lege inca vreun an doi de plantatzie. Desigur, exista o noua specie bipeda, noua, superioara in termeni de adaptare la mediu (plantatie). Cei care au descoperit in esapamentul superiorului o sursa de hrana. Cei care au nevoi concrete, cei non-meditativi, catzeii care maraie la subalterni si care dau din coada fatza de superiori. Boschetari de la sate si comune care viseaza betoane si otzel de Bucuresti, care si-ar skuipa parintzii pentru un cubicul. Curve care-si folosesk pizda-n kip de card visa. PISHATI! Mi-e sila de tot si toate…

    solutie nu e… decat RAZBOI MONDIAL…cARE SUPRAVIETZUIESTE, O IA DE LA ZERO DPDV SOCIAL…

    Raspunde · link
  • Dorin Palanciuc

    Draga Zetta,
    Te rog frumos sa fii un pic mai precisa, la care “generatia asta” te referi?
    Eu am senzatia ca ne referim la “generatia asta”, la cei mai tineri decat noi, care au ce noi nu am avut si care au pierdut ce am avut noi pe vremea noastra, dar care nu posteaza aici, nu citesc ce scriem noi, asa cum Murderizor se refera la o noua specie bipeda, cu nevoi concrete dar care nu citeste posturile noastre si mai mult ca sigur nu posteaza nimic, sunt “altii decat noi”.

    Deci, draga Zetta, nu incerca sa te delimitezi de “generatia asta”, esti la fel de ratata ca si noi, adica foarte putin ratata, zic eu.

    Ca sa il citez Rinocerbul de mai sus : Ehhee, “la tăţi ni-i greu “

    Cui ii este sila si nu mai rezista, sa caute pe net, sunt o multime de moduri placute de a parasi aceasta planeta. Eu am nevoie de un loc de parcare.

    Raspunde · link
  • Mihai Nedelea

    De ceva vreme contemplez exact la mesajul pe care acest articol il transmite intr-un mod foarte direct tuturor celor care vor, pana la urma, sa-l priceapa… De ceva vreme majoritatea dintre noi am inceput sa inchidem ochii si, ca niste orbi cu doape in urechi, nu facem altceva decat sa tragem ca niste boi la caruta “prosperitatii”… Dar ce este aia “prosperitate”? Este oare mai importanta decat cei apropiati noua? Marita oare sacrificiile pe care le facem cateodata chiar fara sa ne gandim la consecinte?
    Mi-e teama de momentul in care copii imi vor fi reprosat ca toata viata n-am stiut decat sa-mi bat creierii cum sa-mi platesc ratele si am uitat complet de ce era mai important pana la urma: copilaria lor si educatia celor 7 ani de acasa de care tot mai multi ne dau dovada, fara nici cel mai mic efort, ca lipseste cu desavarsire…
    Dar…dar am fost si prin alte parti…fenomenul este totusi extins la scara mai larga si peste “hotare”. O diferenta majora totusi intre noi si altii este ca dupa cele 10-12 ore de munca ei se intorc acasa, fac un dus si merg in club, pe cand majoritatea dintre noi ne intoarcem de la servici, multi nu prea gasesc dusul, mananca si se duc la nani caci maine trebuie sa o ia de la capat sa-si plateasca BMW-ul tata desi frigiderul a facut deja paienjeni…Sa inteleg ca este o problema si de perceptie si educatie?

    Raspunde · link
  • castleless

    generatia ratatilor? cred ca mai corect ar fi lumea ratatilor. fi’n'ca vine pe teava (recte media) atatea modele sociale incat orice si oricum ai face ti se arunca in fata ca tot sunt arii pe care le’ai scapat, chestii la care nu te compari cu ‘imajinea model’. asta pe de o parte.
    pe de alta parte, este doi variante: accepti viata de plastic corporatista (inodora, insipida, toxica) sau refuzi si incerci sa traiesti. cu t mare. Traiesti, adica. numa’ ca iti spune subsemnatu’ ca a incercat asta. not working. fiindca refuzi tampenia corporatista, refuzi masina, refuzi casa, refuzi nevasta (ca ce tipa cu mintea la cap se marita those days cu unu’ care nu e’n stare sa’si ia o masina? – cacofonie binevenita)
    si pasul urmator e sa te intrebi cum s’a ajuns aici… foarte fain. prin stimularea de cireada. unde toti reactioneaza prin behait in cor catre: ‘da, tv plasma, da aer conditionat, da rate, da mai mult, da plm – orice apare la tv…’
    aveam pretentii mai mari de la generatia care am apucat sa deschidem ochii catre lume inca dinainte de 89. credeam ca vom avea un maii mare discernamant, sau simt al aberantului (penibilul e eufemism in cazul de fata). noi, cei care am vazut doua lumi atat de diferite, nu putem fi atat de legati la ochi sa sarim ca orbetii catre orice reclama ca gazele spre bec in noapte! sau uite ca putem…

    Raspunde · link
  • Alexim

    Ma bucur ca am gasit articolul asta…lucrez intr-o corporatie si am aceeasi problema. Imi vine uneori sa urlu si sa fug de creierele spalate din jurul meu. Sa zicem ca m-am obisnuit cu ideea ca managerii sunt cum sunt, problema mea este cu roboteii, cu colegii care nu isi dau seama ca sunt manipulati, uzati si ca li se stoarce viata de catre firma. De curand am schimbat compania, nu am mai rezistat atmosferei si stilului de lucru de acolo. Dar e clar ca si aici este cam la fel…problema e daca poti trece peste anumite lucruri. Daca se intampla chestii peste care nu voi putea trece, pentru care nu voi putea face compromisuri, voi pleca de aici.
    Am trecut prin momente in care am zis: “Nu mai rezist!”, “Maine imi dau demisia” si pana la urma am facut-o, dar asta e o solutie de moment…
    Solutia personala ar fi emigrarea sau o afacere linistita din care sa castig acceptabil…

    Raspunde · link
  • Danielu

    chiar ai pus punctul pe I cu articolul asta! Felicitari !

    Raspunde · link
  • Alexim

    Eu sunt in cautarea unei/unor solutii. Ma gandesc ca suma de bani necesara traiului zilnic (includ aici ratele si micile economii pentru situatii neprevazute sau concedii) nu este atat de mare pentru a justifica tocarea cotidiana a creierului intr-o astfel de corporatie. Caut idei de afaceri mici in care nu trebuie sa investesc o avere de la inceput. Imi doresc sa obtin ca profit din afacere, salariul pe care il am acum, nu imi doresc cifre de afaceri uriase, nici macar mari.
    Ce parere aveti? Discutam pe marginea solutiilor?

    Raspunde · link
  • Eugen Mihailescu

    Pentru cei ce cauta solutii: http://en.wikipedia.org/wiki/Downshifting
    (daca nu solutie, macar o lectura/ceva)

    Raspunde · link
  • FuckYouTovarasi.blogspot.com

    Lawrence Ellison, presedintele Oracle, le-a tinut urmatorul discurs studentilor care au terminat facultatea Yale. N-a putut sa-si termine discursul, deoarece a fost dat jos de pe scena.

    “Daca ma uit la voi nu vad nici un viitor fericit, nu vad nici un director proeminent. Acum, sigur sunteti bulversati. Asta e normal. Totusi, va puteti intreba, cum vin eu, Larry Ellison, care n-am terminat facultatea, ca sa va judec pe voi, studentii celei mai renumite facultati? Stati sa va explic!

    Deoarece eu, Lawrence Ellison, al 2-lea cel mai bogat om a planetei, am picat la facultate si voi nu. Deoarece Bill Gates, cel mai bogat om al planetei, a picat la facultate si voi nu. Deoarece Paul Allen, al 3-lea cel mai bogat om al planetei a picat la facultate si voi nu.

    Si deoarece Michael Dell, care momentan este doar pe locul 9, a cazut si el de la facultate si voi nu. Si domnul respectiv este in ascensiune.

    Acum, sunteti clar foarte bulversati! Si asta este foarte, foarte normal.

    Dati-mi voie sa va incurajez, n-ati terminat degeaba facultatea si n-ati facut degeaba rost de o diploma.

    N-ati pierdut 5 ani degeaba. Din contra, ati invatat sa munciti pentru bani putini, sa va faceti cunostinte si sa faceti cunostinta (mai deaproape) cu cuvantul TERAPIE. Toate acestea sunt foarte utile. O sa aiba lumea nevoie si de salahori ca voi. O sa aveti nevoie de cunostinte, de programare la terapie la un psiholog.

    Fiindca voi n-ati cazut la facultate, n-o sa fiti niciodata printre primii 10 cei mai bogati oameni de pe Pamant! Si va trebui sa va impacati cu un salariu patetic de 200.000 de dolari pe an, salariul urmand sa il primiti de la un fost coleg de facultate, care a cazut la examene si a fost dat afara!

    Acum, probabil va ganditi daca mai e vreo speranta pentru voi. Nici o sansa! Voi sunteti deja pierduti. Deja aveti creierul distrus in proportie foarte mare, … irecuperabila.

    Acum, ma adresez celor care inca nu au terminat facultatea:

    LASATI BALTA FACULTATEA, FACETI-VA BAGAJELE SI PLECATI! Nu reveniti! Indepliniti-va visurile! Fiindca sigur va spun ca, daca vi se distruge creierul, veti disparea mai repede de pe scena afacerilor decat dispar eu acuma de pe aceasta scena gratie agentilor de paza!”

    Raspunde · link
  • alex

    Mi-a trimis unul spam pe mess cum că ar fi super tare articolul… aiurea :))… Reuşesti să fi cel mult patetic băiete. În loc să cotcodăceşti ca o găină nefutută si să stai să scri aberaţii pe blog, du-te şi fă un duş… RECE. S-a mai găsit unu să croncăne… “coo coo coo coo cooc” .

    Că te simţi ratat, e problema ta, însă a categorisi o generaţie privind doar la propriul tău exemplu şi eventual al anturajului, e lipsă de perspectivă, gândindu-mă puţin, poate e normal, având în vedere că esti bloger între 4 pereţi şi probabil nu ai ferestre. Cunosc oameni extraordinari care fac parte din această generaţie de după 2000.

    Nu-s frustrat, e doar plictis şi demoralizare… privind la pleiada de găini care-ţi urmează exemplul…

    Raspunde · link
  • FuckYouTovarasi.blogspot.com

    @ alex -> ia un dictionar in brate si cireste ce semnifica “patetic” …

    Raspunde · link
  • de ce?

    lasa alex, fiecare intelege cum poate, daca tu doar atata poti nu o sa fie o tragedie

    Raspunde · link
  • deku

    …trist frate… foarte trist…

    Raspunde · link
  • Vali

    N-ai cu cine…. n-ai cu cine…

    Raspunde · link
  • Mihai

    Cred ca exista un conflict major, chiar filosofic, intre ideea de performanta si ideea de independenta. Majoritatea indivizilor nu il simt pur si simplu pentru ca nu isi propun niciodata sa faca performanta intr-un domeniu, motiv pentru care nu simt niciodata ca ar pierde din independenta. Adevarul este ca independenta, (libertatea in esenta), inseamna lipsa dependentei de altii. Performanta, in schimb, nu se poate realiza aproape niciodata pe cont propriu, si implica dependenta de altii.

    Acum, mediul asta corporatist de care va plangeti voi pe drept cuvant, implica o multime de dependente si ofera totusi posibilitatea unor performante altfel inaccesibile. Cand spun performante nu ma refer la banii obtinuti din salariu, ci ma refer la accesul la informatie si la realizari in domeniul respectiv. E o diferenta majora intre a merge la servici pentru salariul mai mare cu 500 dolari si a merge la servici cu scopul de a fi cel mai bun din domeniul tau. De altfel, cati din voi puneti pasiune in munca pe care o depuneti? Cati munciti la corporatie ca sa va permiteti masina cu motor de 2.0 si cati munciti ca sa deveniti cei mai buni?

    Raspunsul este foarte important. Daca alegi sa muncesti la corporatie pentru cei 500 dolari in plus atunci schimbul performanta-independenta nu va avantajeaza. Ati pierdut din start, pentru ca dati ceva ce este pretios pentru voi (independenta) pentru ceva ce nu va doriti (performanta). Cei 500 dolari nu reprezinta o motivatie in sine pe termen lung, pot da doar o euforie de 1-2 luni.

    Daca ati ales sa munciti la corporatie pentru accesul la informatie si posibilitatea de a face performanta, atunci ati ales bine. In timp veti deveni mai buni, implicit veti invata sa va negociati salariul mai bine, si cand timpul va veni, veti sti sa va castigati si independenta inapoi prin faptul ca veti lucra la propria firma sau macar veti fi freelanceri. Si mai sunt si alte posibilitati prin care iti poti regla singur programul, fara sa fii nevoit sa muncesti 12h pe zi.

    Nu suntem prima generatie care are de luptat cu dilema asta. De cand lumea si de cand exista civilizatie cei care lucreaza impreuna au parte de succes si isi castiga prosperitatea si apoi independenta, pe cand cei singuratici dispar. Cei ce au trait in orase au supravietuit si cei ce au stat izolati au disparut. Cei ce lucrau in bresle au prosperat, cei ce au ramas pe dinafara au disparut. Independenta se castiga prin munca impreuna, valoare si realizari, nu este ceva cu care te nasti si lupti sa o conservi.

    Raspunde · link
  • Eugen Mihailescu

    Am gasit ceva interesant scris de catre un om la fel de interesant:

    “Persoana care-si ia un job doar ca sa traiasca, adica alfel spus (doar) pentru bani – se transforma singur intr-un sclav.” (Joseph Campbell)

    Raspunde · link
  • alex

    da, cam nasol. numai ca, nu toti avem masini, nu toti stam numai in fata calculatoarelor, nu toti ne imbracam prost. in rest cam nasol, nasol de tot. asta e si ideea masonilor: sa ne faca sa devenim sclavi. sclavi ai mintii noastre. sclavi ai unor oameni nasoi. sa murim. se vrea o triere a oamenilor.sa ramana aia mai smecheri. sa se poata profita dupa ei. din nefericire in romania o duc bine mai mult aia nasoi, vai steaua lor. care nu stiu sa faca o impartire.
    n-ai cu cine, niste nasoi

    Raspunde · link
  • unu'

    mi se pare ca tu faci parte din aceasta categorie. fa altfel daca poti, fa cum vrei tu sa-ti faci viata, nimeni nu te pune sa fii ratat

    Raspunde · link
  • Dan Hintea

    N-o sa te judec si n-o sa te critic, oricum nu imi sta in obicei, insa daca te incadrezi in categoria descrisa imi pare sincer rau, si nu spun asta asa ca o vorba in vant, ci cu sinceritate. Nu are rost sa repet ce au zis altii, cu unii sunt de acord, cu altii nu, oricum nu se poate generaliza ceea ce ai scris acolo pentru ca fiecare este diferit, mai ales in gandire, asta este una din minunatele trasaturi omenesti… individualitatea. Ma rog… asta e alta discutie, ceea ce voiam de fapt este sa dau urmatorul sfat celor aflati in situatia descrisa: daca nu iti place, schimb-o! Atat trebuie sa ai in cap daca esti nemultumit de situatia in care te afli! Atat! Gandeste asa si solutile vor incepe sa apara!

    Raspunde · link
  • andra

    Mare dreptate ai… Am doar 16 ani si in urma cu cateva zile o persoana pe care nu am intalnit-o ce prea mult timp in urma mi-a pus intrebarea: “Si tu, ce mai faci in afara faptului ca respiri, mananci, mergi la baie etc?”, vrand sa afle mai multe despre mine. Nu am stiut ce sa-i raspund, nu din cauza ca nu mai faceam si altceva, ci pur si simplu pentru ca mi se parea ca sunt jalnica in tot ceea ce fac si imi era rusine cu activitatile mele (televizorul, plimbarile aproape zilnice pe bulevard si pierdutul vremii in general).

    Raspunde · link
  • nicolae.apostu

    aha foarte corect..si? nu vreau sa-mi schimb modul de viata so far..poate chiar sunt orb

    Raspunde · link
  • Alexim

    In banca la care lucrez a murit recent o tanara…22 de ani, fara probleme de sanatate…stop cardiac…no comment

    Raspunde · link
  • de ce?

    Alexim: ce banca?

    Raspunde · link
  • Alexim

    austriaca…

    Raspunde · link
  • mina

    alexim: lucrezi in banca in care lucrez si eu. a fost acum o luna :( eu stiu ca avea 29 de ani, indiferent de varsta… fara cuvinte

    Raspunde · link
  • Alexim

    Am aflat nenorocirea asta de la o colega care a avut o problema de rezolvat in acel departament, poate nu am inteles eu bine…dar ai dreptate, nu conteaza cifra exacta…fara cuvinte

    Raspunde · link
  • mina

    la noi in centrala totul ajunge distorsionat. si ce ce cel mai trist e ca sunt multe alte cazuri…

    Raspunde · link
  • Alexim

    asa este…imi doresc foarte mult sa ies din sistem, sa am o viata normala, de fapt, cred ca a devenit o obsesie: sa am o viata normala!

    Raspunde · link
  • mina

    @alexim: nu stiu in ce dep. esti tu.. dar ce am observat la noi, nu corporatia e de vina, ci oamenii. mania banilor, teama ca isi pierd serviciul, prejudecata, ideea ca da bine sa lucrezi in banca s.a.m.d. cat despre sistem, eu sunt pe jumatate afara. din toata inima bagat picioarele in el de sistem, si… to the airport with me. e extrem de simplu sa iesi. tin pumnii stransi sa fie bine si in cazul tau :)

    Raspunde · link
  • Alexim

    mina: ai perfecta dreptate, oamenii sunt de vina, pe langa ce ai spus tu, sunt indoctrinati, parca sunt spalati pe creier, accepta din partea firmei un tratament groaznic, sunt sclavi …eu incerc sa imi conving sotul sa plecam din tara sau macar sa ne deschidem o firma…
    imi doresc un copil, dar in starea asta de stres, nu cred ca ar fi indicat (am avut colege la banca la care am lucrat inainte care au pierdut sarcina din cauza stresului, alta a avut contractii la 5 luni).
    Sa avem bafta :)

    Raspunde · link
  • mina

    alexim: intu totul in asentimentul tau. e unul din multele motive si pentru mine. cine isi doreste un copil crescut cu bona? sau un copil crescut intr.o societate care traieste in ritmul asta? poate in timp o sa invete mai multi dintre noi sa valorizeze si altceva in afara de pozitie sociala, imagine sau statut. sincer, nu am nici cel mai mic regret pentru lucrurile la care am renuntat aici. :) din nu stiu ce in centrala unei banci, in cateva luni o sa fiu un no name extrem de liber si fericit. ma bucur ca mai sunt si altii care gandesc in felul asta. sa fie bine, si sa vina si bebelusul :)

    Raspunde · link
  • Alexim

    Mult noroc!

    Raspunde · link
  • Alexim

    Mina: unde pleci?

    Raspunde · link
  • mina

    alexim: in copenhaga, unde am locuit cateva luni, o calatorie de afaceri cu compania unde lucram inainte. :) acum ma intorc pt un masterat, pentru prietenii de acolo.. si pt inca cineva :)

    Raspunde · link
  • Alexim

    Iti doresc sa ai mult noroc si liniste!

    Raspunde · link
  • mina

    multumesc mult :) asemenea si tie :) si pe langa astea, puterea sa nu te lasi dusa de ”trend” sa-i spunem.

    Raspunde · link
  • nemoi

    solutia tine de filosfie de viata: http://video.google.com/videop.....2A2wLL6qVc

    Raspunde · link
  • Vera from Bucharest

    Eu ma pish te team building si pe compania lor de cacat de mult! Pana acum am participat la petrecerile de Craciun, dar o sa le sar si pe astea. In timp ce cobaii taiau peruci pe plaja si se deghizau intr-un mod monstruos in vestitul team-building, eu am vazut un concert bun Placebo. Ma intreb cine a fost mai castigat?

    Eu am minutele foarte numarate, nu-mi permit sa-mi pierd nici o clipa cu idioti, daramite sa-mi irosesc un weekend aiurea. Sa se duca ei! Sa fie iubiti! Ce o sa-mi faca? O sa ma dea afara. Nu-i nici o problema. N-am pierdut nimic, decat bolile cronice pe care le-am dezvoltat in incinta multinationalei.

    Iar daca generatia asta chiar NU intelege ca sunt niste cobai ordinari, eu trebuie sa ma protejez, incercand sa fiu cat mai departe de ei.

    Nu mai vorbesc cu colegii, mai ales cu cei mai tineri, nici macar un buna ziua, sictir total! Pentru ca nu au nimic de spus, nu ma mai intereseaza catusi de putin, si de asemenea incerc sa muncesc cat mai putin. De ce sa-mi rup eu oasele degeaba? Hai sa fim seriosi, totul e un simulacru sinistru si o spalare de bani continua. Sictir cu multinationala voastra de rahat!

    Raspunde · link

Reactii pe bloguri

  1. Experienta si lidership in management | Cafeina.ro
    15 mai 2008
  2. Blogoree bligg
    15 mai 2008
  3. Cine e de vina? : Succes Dublu
    16 mai 2008
  4. Pastila de net – 18 Mai 2008
    18 mai 2008
  5. Problema Motivationalilor | Tudor Mateescu
    21 mai 2008
  6. Una scurta de luni « Ciupercutza’s Blog
    9 iunie 2008
  7. Noi, astia… -- fulgerica’s blog
    11 iulie 2008
  8. Generatia Ratatilor | DaLinku - Linkuri pentru oameni ca noi
    14 iulie 2008
  9. Feedul complet nu ajuta
    27 noiembrie 2008
  10. Cele mai bune in 2008
    11 ianuarie 2009
  11. Oameni | În reluare
    12 august 2010
  12. » Oameni Blog de zi cu zi
    15 mai 2011
  13. Generatia ratatilor | viata ca un carnaval
    23 ianuarie 2013

Comentariul tau

Ceva reguli de comentarii pe blog