35 de grade afara, 30 si un pic pe coridor. Am gatul uscat asa ca arunc tigara jumatate pe un geam de la etajul trei fix pe acoperisul salii de la intrarea in cladire. Bine ca nu m-a vazut femeia de serviciu, iar m-ar fi injurat. Ma enervez, am transpirat ca un cal urcand scarile, chiar si mana mi-o simt umeda pe cele 82 de pagini despe blogging si jurnalism online pe care le tin copertate sub brat. Bat usor in usa de la secretariat.
Profesorul meu nu a aparut. Intru in sala de radio sa mai bag o tigara, e mai racoare. Conversatii futile cu niste restantieri care despica stirea in patru pentru un material de 15 secunde. Suna telefonul, secretara, trebuie sa irosesc jumatate de tigara. A aparut cu mare intarziere si coordonatorul meu. Ma indrept spre el cu un zambet de nota douazeci.
Intram intr-o sala profesorala sa discutam despre licenta. Iar nu are chef de mine. Se uita cu groaza la cat am scris. Rasfoieste, citeste spatiul alb dintre randuri pe vreo 10 pagini si se decide.
- Luam o nota mare?
Asta e pluraul de politete sau cum? Nici bibliografie nu mi-ai pus la dispozitie, in gandul meu.
- Luam!
- Continutul e superb, aranjarea in pagina e perfecta, ai bibliografie, ai multe note, ai studiu de caz, ai si poze, dar pun pariu ca te-ai grabit si ai mai mancat cate o litera. 9 e bun, nu?
- NU, apsat, sec, cu o sparnceana ridicata.
- Dar stii, nu iti pot da 10. Nu am citit atent toate lucrarea, poate mai ai greseli…
Imi vine sa-l intrerupt pentru a-i sugera sa-mi citeasca licenta pe loc.
- …Si in plus, domnul profesor D. nu va aprecia niciodata o lucrare de licenta in care nu se vorbeste despre presa traditionala… Si stii ca el e seful comisiei. L-as dezamagi daca ti-as supraaprecia lucrarea.
Bine ca esti tu destept si ti-ai gasit argumente pe care nu le pot combate…
- Va asigur ca greseli nu sunt, dar propun sa ne sfatuim si cu domnul profesor…
Mai ca-i vine sa rada, dar ca din pamant apare D. ca si-a uitat naiba stie ce hartii pe masa. Ha, i-am futut argumentul!
- Ce faceti pe caldura asta in facultate?
E de bine, e in toane bune.
- Ii stabiesc nota de licenta domnului Stefancu.
- Despre ce ai lucrarea?, mi se adreseaza direct.
- Va povesteam mai demult despre jurnalism online, bloguri, internet, viitor…
- Hehe, chiar te-ai hotarat sa scrii despre asta? Treci te rog maine prin biroul meu sa-mi lasi o copie, sunt curios cat de repede trebuie sa ma pensionez.
Se distreaza.
- … si plecam la analiza de la 10? uitandu-se catre coordonatorul meu.
Asta inghite in sec extrem de mirat de rasturnarea de situatie.
- Desigur!
- Ne-am inteles. Sa vii maine sa-mi aduci lucrarea, nu vreau sa fiu pe dinafara la prezentare.
Ies din birou odata cu stimabilul profesor.
O saptamana mai tarziu, dupa un pachet de tigari fumat in asteptare, intru victorios la “prezentare”. Nu ma poate opri nimeni din vorbit timp de 15 minute. Primesc aplauze la scena deschisa dupa prezentarea-maraton. Decana e impresionata, domnul profesor D. zambeste multumit, domnisoara S. , batrana cat istoria, are doua intrebari. Ies din sala zambind. Il apelez pe coordonator, nu astept sa ma intrebe: am luat zece! Cum? Simplu. :)
PS: mi-am amintit de intamplare citind un post despre chinurile sfarsitului de facultate, cu durere, emotii si nervi. Nu asa se face. Zambetul e cea mai buna arma. Si eu am avut emotii, dar le-am aruncat pe geam odata cu mucul de tigara.
18 comentarii · Comenteaza »
Reactii pe bloguri
12 Iulie 2008