Treaba asta cu poreclele devine din ce in ce mai prezenta si uneori te pune in situatii din care nu prea ai scapare. De cate ori ti s-a intamplat sa mergi la un prieten de al tau pe care il cunosti de… like 4-5 luni, si cand iti raspunde ma-sa si te intreaba ce vrei, tu ceri cu … o porecla tampita, pentru ca niciodata nu te-ai deranjat sa-l intrebi care e numele sau adevarat ori l-ai uitat. Eu stiu ce fata a facut maica-mea cand un prieten a intrebat la mine la usa, de Buddha! Era contrariata din toate punctele de vedere, se uita foarte suspect la omul ala, iar el se balbaia si transpirase tot ca nu se astepta sa i se puna intrebarea logica care se pune cand esti in fata usii unei case de oameni. “Ce doresti?”
Nu stiu cum stati voi, dar mie absolut toata lumea (cu exceptia parintilor si a rudelor apropiate) imi spune Buddha. Multi nici macar nu realizeaza de la ce vine, sau cum se scrie, dar daca de 3-4 ani ma stiu toti de “Buda”, e mai greu sa ma strige Alex sau Adi (nu ca ar cunoaste cineva de numele asta). Mama s-a obisnuit intr-un final, tata nu are treaba cu astea, iar restul vecinilor si cunostintele mai apropiate folosesc cate un nume ales “random”. Ba Adi, ba Buddha, ba cretinule ori ce le mai vine pe la gura…
Cel mai nasol e cand prietenul fara nume are o porecla care ii caracterizeaza aspectul fizic, cum ar fi de exemplu “GRASU’”. Te duci la ma-sa si ceri cu Grasu? (“Sar’na, Grasu e acasa?“). Si la telefon sa fie, si tot te simti aiurea sa-i spui unei mame sa-si cheme grasul la telefon, cu toate ca intre noi nu e jignitor… Nu-i spunem “Grasu’” cu rautate, dar asa i-a ramas porecla.
Ar mai fi exemplul cu poreclele porcoase, dar despre asta vom discuta intr-un episod viitor, ca ce e mult strica.
Ma semnez cu deosebit respect, pentru cititorii blogului DeCe?, Alexandru Negrea (Buddha)
Este greu sa iti reuseasca orice combinatie. S-a dat liber la mixuri pe www.mixes.ro
8 comentarii · Comenteaza »